Recompensa iraniană pe soldați americani: cine dă tonul de fapt?

n timp ce generalii de la Teheran promit public 30.000 de dolari pentru capul unui soldat american, o dezvăluire aproape trecută cu vederea arată că, în culise, chiar omul care conduce astăzi Garda Revoluționară transmitea în mai un mesaj complet diferit: sprijin pentru negocieri cu Washingtonul. Retorica de război și diplomația secretă merg, se pare, pe două canale paralele — și asta ridică întrebarea firească: cui îi servește de fapt spectacolul public al amenințărilor?

Șeful armatei iraniene, generalul-maior Amir Hatami, a anunțat duminică o recompensă de 30.000 de dolari (sau echivalentul de 5 miliarde de toman) pentru orice persoană care ucide sau capturează și predă un militar american aflat, în termenii lui, în „invazie”. Femeile iraniene care ar duce la îndeplinire o asemenea acțiune ar primi, potrivit lui Hatami, dublul recompensei. El a precizat că inițiativa a apărut ca urmare a „numeroaselor cereri” venite din partea iranienilor care voiau să susțină financiar atacuri împotriva forțelor americane, iar arma folosită într-o astfel de acțiune ar fi răscumpărată la dublul valorii și expusă într-un muzeu.

Oficialul nu a precizat unde sau în ce circumstanțe ar putea fi vizați militari americani. Nu există, potrivit informațiilor disponibile, trupe terestre americane staționate pe teritoriul iranian, cu excepția operațiunilor de căutare-salvare din aprilie, când un avion american F-15E Strike Eagle a fost doborât peste teritoriul iranian. Ambii membri ai echipajului au fost recuperați în viață — pilotul în câteva ore, iar ofițerul de sisteme de armament după aproape două zile de evadare, printr-o operațiune americană masivă cu forțe speciale și numeroase aeronave.

Amenințări la scară largă, în timp ce canalele secrete rămân active

Hatami a cuplat anunțul recompensei cu o amenințare mai amplă, declarând că forțele americane „nu mai au permisiunea să intre în Golful Persic, Marea Oman sau Strâmtoarea Hormuz” și că „singura cale este ca americanii să plece din regiune”. El a descris strâmtoarea drept „un dar geopolitic dat de Dumnezeu națiunii iraniene”, care „nu se va mai întoarce niciodată la starea anterioară”.

Declarațiile au venit după ce președintele american Donald Trump a anunțat vineri, într-un miting pe Long Island, că va declara în scurt timp Strâmtoarea Hormuz „teritoriu al Statelor Unite”, în contextul în care Washingtonul menține ceea ce Trump a numit un blocaj naval „impenetrabil” în jurul Iranului. Hatami a numit această declarație „o gravă eroare” și a răspuns dur: „Președintele criminal al Statelor Unite spune că vrea să declare Strâmtoarea Hormuz parte din teritoriul crimei. Ai mare curaj! Chiar și o glumă pe acest subiect este complet inacceptabilă, pentru că acesta este Iran, și are apărători care vă vor rupe picioarele.”

Oficialul iranian a mai ironizat măsurile extraordinare de securitate luate pentru protecția lui Trump în timpul vizitei sale în Turcia, la summitul NATO din luna precedentă, sugerând că președintele american s-ar fi ascuns într-un camion de mâncare din cauza unei amenințări raportate. Trump a confirmat, la începutul săptămânii, că Secret Service și armata americană i-au ordonat să schimbe în secret aeronava la Ankara din cauza unei amenințări, spunând că a urmat instrucțiunile de securitate fără să insiste asupra detaliilor: „Cred că a existat o amenințare. Nu am întrebat prea multe despre asta. Primesc multe amenințări.”

Propaganda vizuală și amenințările personale la adresa lui Trump

Recompensa vine în pl筏ontextul unei campanii de propagandă tot mai intense împotriva forțelor americane și a lui Trump personal. Un panou publicitar de mari dimensiuni afișat la Teheran în această perioadă înfățișează scheletul unui soldat american cu un ecuson cu drapelul SUA, întins de-a lungul Strâmtorii Hormuz. Trump a declarat luna trecută că a lăsat instrucțiuni pentru un răspuns american devastator în cazul în care Iranul ar reuși să îl asasineze: „Sunt pe lista lor de mult timp. Cu asta avem de-a face. Singurul lucru este că am lăsat instrucțiuni — dacă se întâmplă ceva, să fie bombardați la niveluri pe care nu le-au mai văzut niciodată.” Ulterior, pe Truth Social, președintele american a avertizat că „1.000 de rachete sunt blocate și încărcate, țintind Republica Islamică Iran”.

Declarația lui Hatami a fost dublată de un ton la fel de escaladat din partea conducerii militare și politice iraniene. Statul Major al Forțelor Armate iraniene a promis că „nu va da înapoi” până la „învingerea completă a adversarilor americano-sioniști din regiune” și „forțarea inamicului să se predea”. Președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf — el însuși unul dintre principalii negociatori ai Teheranului cu Washingtonul — a declarat separat că Iranul a învins deja Statele Unite și Israel, atât militar cât și politic: „Spun cu deplină convingere că am câștigat acest război, atât militar, cât și politic.”

Ce nu apare în discursurile publice: canalul secret cu IRGC

Aici lucrurile devin cu adevărat interesante. Potrivit unei relatări Axios din această perioadă, administrația Trump a stabilit în mai un canal secret, nedivulgat până acum, direct cu Garda Revoluționară Iraniană (IRGC), după ce oficiali americani au început să se întrebe dacă negociatorii oficiali ai Iranului aveau de fapt autoritatea de a semna un acord. Fosta directoare a Serviciilor Naționale de Informații, Tulsi Gabbard, l-ar fi implicat pe președintele Kurdistanului irakian, Nechirvan Barzani, pentru a stabili contactul cu generalul Ahmad Vahidi — omul care, între timp, a fost numit comandant al IRGC. Potrivit relatării, Vahidi l-ar fi asigurat pe Barzani, la momentul respectiv, că organizația militară susține echipa de negociere a Iranului: „Îi susțin pe deplin, și aceasta este și poziția IRGC. Preferăm să rezolvăm această criză prin negocieri.”

Administrația americană a explorat ulterior o întâlnire secretă la Erbil, care nu s-a mai materializat după ce oficiali iranieni au ridicat îngrijorări privind riscul unui atac israelian asupra delegației lor. Barzani ar fi oferit, mai recent, ajutor Casei Albe pentru relansarea negocierilor. Cronologia ridică, evident, semne de întrebare: omul care conduce astăzi cea mai puternică forță militară din Iran transmitea în privat, în mai, un mesaj de sprijin pentru dialog — exact în perioada în care, public, discursul oficial iranian a virat spre amenințări tot mai dure la adresa Americii.

Cine beneficiază, de fapt, de escaladarea rerotică publică, în timp ce canalele diplomatice rămân deschise pe dedesubt? Nu e o coincidență că astfel de recompense și amenințări apar exact atunci când negocierile sunt blocate și fiecare tabără are nevoie să pară de neînfrânt în fața propriei populații — un joc dublu care, în geopolitică, nu este deloc nou, dar care merită observat de fiecare dată când presa mainstream preferă doar declarația spectaculoasă, nu și cronologia din spatele ei.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)