Nave naziste scufundate în Dunăre: ce reapare odată cu seceta?

eea ce presa oficială prezintă drept o simplă curiozitate turistică — epave de război ieșite la iveală din albia Dunării — ascunde de fapt o poveste mult mai veche despre resursele pe care Europa preferă să le țină sub apă, la propriu, până când criza climatică o obligă să le scoată la lumină.

Zeci de nave de război germane, scufundate deliberat de forțele naziste în ultimele luni ale celui de-al Doilea Război Mondial, au reapărut la suprafața Dunării în apropiere de Prahovo, Serbia, potrivit unei relatări Reuters. Locul se află chiar vizavi de România, în zona Porțile de Fier 2, un punct strategic pentru navigația fluvială și, nu întâmplător, unul dintre cele mai sensibile segmente ale frontierei sud-est europene.

Seceta scoate la iveală ce a fost ascuns cu intenție

Motivul oficial al reapariției epavelor este banal la prima vedere: nivelul apei Dunării a scăzut dramatic pe fondul unui val de căldură prelungit și al secetei care afectează o bună parte din Europa în acest sezon. Dar coincidență sau nu, fenomenul readuce în atenția publicului un capitol al istoriei pe care regimurile succesive — atât cel comunist, cât și cele post-decembriste din regiune — nu au avut niciun interes să-l disece în amănunt.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale este faptul că flota germană scufundată în acea zonă a Dunării nu a fost distrusă întâmplător, ci a fost scufundată deliberat de trupele germane în retragere, pentru a bloca înaintarea forțelor sovietice pe cale fluvială. Practic, fundul Dunării de la Porțile de Fier până la Prahovo este, de aproape opt decenii, un cimitir tehnologic al unui război care a redesenat frontierele acestei părți de Europă — inclusiv pe cele ale României.

Cine beneficiază de pe urma acestor descoperiri?

Fenomenul nu e izolat. Scăderea nivelului marilor fluvii europene, de la Rin la Dunăre, a mai scos la iveală în ultimii ani muniție neexplodată, epave și artefacte din perioada celor două războaie mondiale — descoperiri care ridică, dincolo de curiozitatea turistică, întrebări reale legate de securitate, mediu și, de ce nu, de resursele minerale sau metalele care ar putea fi recuperate din aceste epave. Cronologia acestor apariții, corelată cu valurile de secetă tot mai frecvente, ridică semne de întrebare firești: este vorba doar despre climă, sau despre o presiune tot mai mare pusă pe resursele de apă ale continentului, inclusiv pentru agricultură și energie, într-o regiune în care Dunărea rămâne o arteră geopolitică vitală?

Pentru România, proximitatea față de Porțile de Fier 2 nu este un detaliu minor. Zona este parte a unui sistem hidroenergetic partajat cu Serbia și rămâne un punct sensibil în orice discuție despre securitatea energetică și navigabilitatea Dunării, mai ales în contextul actual în care combustibilii și energia rămân subiecte fierbinți la nivel european.

Sursă: Flux24.ro