Alianța Turcia-Pakistan-Arabia Saudită: un NATO paralel?

eea ce Ankara prezintă drept un simplu “pact de apărare” ar putea fi, de fapt, schița unui bloc militar alternativ construit în afara structurilor occidentale — iar faptul că apetitul de extindere include deja Egiptul nu pare deloc întâmplător. Ministrul turc de externe Hakan Fidan a declarat sâmbătă, potrivit Reuters, că pactul de apărare semnat de Turcia, Pakistan și Arabia Saudită este, din punct de vedere tehnic, echivalent cu mecanismul de apărare reciprocă prevăzut de articolul 5 al NATO — clauza care obligă toți membrii alianței occidentale să răspundă militar unui atac asupra oricărui stat membru.

Fidan a mai spus că președintele turc Tayyip Erdogan dorește extinderea acestei alianțe, iar Egiptul ar fi pe lista scurtă a viitorilor parteneri. Practic, trei state cu greutate regională majoră — o putere NATO (Turcia), o putere nucleară din Asia de Sud (Pakistan) și cel mai bogat regat petrolier al Golfului (Arabia Saudită) — își asumă public un angajament de apărare colectivă similar celui occidental, dar complet în afara controlului sau supravegherii SUA.

Cine beneficiază de un “NATO” fără America?

Cronologia ridică întrebări legitime: de ce tocmai acum, într-un moment în care ordinea de securitate globală e deja zguduită de conflicte multiple, apare nevoia unui asemenea pact? Coincidență sau nu, anunțul vine pe fondul unor tensiuni tot mai vizibile între statele din Golf, Turcia și axa occidentală clasică, dar și al unei reașezări economice în care petrodolarii saudiți caută parteneri militari mai puțin dependenți de Washington.

Ce nu se menționează în declarațiile oficiale este exact mecanismul concret al acestui “articol 5” neoficial — cine decide ce constituie un atac, cine trimite trupe și cu ce resurse. Fidan a vorbit despre echivalență tehnică, nu despre detalii operaționale, ceea ce lasă loc de interpretare pentru un pact care ar putea fi mai mult declarativ decât funcțional, cel puțin deocamdată.

Egiptul, piesa care ar schimba echilibrul

Interesul exprimat pentru aderarea Egiptului nu e un detaliu minor. Cairo controlează Canalul Suez, una dintre cele mai strategice rute comerciale și energetice ale planetei, și are relații complicate atât cu Turcia, cât și cu unele state din Golf. Dacă Egiptul ar intra efectiv într-o astfel de alianță, harta securității din Orientul Mijlociu și Mediterana de Est s-ar redesena — iar Occidentul ar avea motive serioase să urmărească îndeaproape fiecare pas al acestei negocieri.

Context extins: acest tip de aliniere amintește de tentativele istorice ale statelor din regiune de a-și construi propriile blocuri de securitate, independent de marile puteri — de la Pactul de la Bagdad din anii ’50 până la inițiativele mai recente de cooperare militară sunnită. Întrebarea rămasă deschisă e dacă acest nou pact e un simplu exercițiu diplomatic sau primul pas către o arhitectură de securitate paralelă, capabilă să rivalizeze cu structurile occidentale existente.

Sursă: Flux24.ro