RIVUS: pământul contaminat pe care nimeni nu-l oprește

Un șantier de jumătate de miliard de euro, prezentat oficial drept cea mai mare regenerare urbană din România, depozitează în plin oraș pământ excavat dintr-o fostă platformă industrială contaminată — fără niciun aviz de mediu valabil — în timp ce autoritățile emit „îndrumare” în loc de sancțiuni. Coincidență administrativă sau tolerare instituțională?

Gazeta de Cluj a documentat, într-o anchetă pe episoade, mecanismul prin care proiectul RIVUS Cluj-Napoca — dezvoltat de grupul Iulius împreună cu Atterbury Europe, o investiție declarată de peste 550 de milioane de euro — pare să ocolească exact procedurile pe care le invocă în discursul public despre sustenabilitate. Compania și-a construit o imagine de dezvoltator „verde”, cu pepinieră de peste 600 de arbori la USAMV, dar terenul de sub această narațiune are un trecut incomod: fosta platformă Carbochim, unde timp de 75 de ani a funcționat cel mai mare producător de abrazive profesionale din România, iar zona fostului depozit de carburanți este contaminată cu hidrocarburi petroliere. Problema nu e nouă — este cunoscută încă din 2010, când foștii acționari Carbochim cereau ei înșiși aviz de mediu pentru demolare, promițând decontaminare. Treisprezece ani mai târziu, probele de sol din 2023, incluse chiar în Planul de Mediu al actualului dezvoltator, confirmă că zona rămâne poluată.

Nu e prima dată când „regenerarea urbană” Iulius lasă în urmă promisiuni neonorate

Cine urmărește istoricul companiei în Cluj-Napoca observă un tipar: în schimbul concesionării a circa 1,4 hectare pentru United Business Center, Iulius s-a angajat să amenajeze zona verde din jurul lacului Gheorgheni. În practică, investițiile s-au concentrat doar pe porțiunea care deservește direct mallul și birourile, iar spațiul prezentat drept parc public a ajuns, de multe ori, ocupat de festivaluri și evenimente comerciale organizate chiar de companie, cu terase și construcții temporare pe domeniul public — fără contract cu Primăria Cluj-Napoca pentru această folosință. Ce nu se menționează în comunicatele de presă ale grupului e că acest model de „beneficiu declarat, obligație amânată” pare acum reeditat, la o scară mult mai mare, pe terenul contaminat Carbochim.

„Bau Bau” și „Latino” — firmele care mimează legalitatea

Documentația de mediu pentru RIVUS prevede că materialul excavat trebuie transportat și reutilizat conform unui plan aprobat, cu destinația declarată în localitatea Jucu. În realitate, pământul excavat de pe șantierul Carbochim ajunge depozitat chiar în oraș, pe un teren din spatele hipermarketului Selgros — la mare distanță de destinația autorizată, dar cu costuri mult mai mici. Cine beneficiază de această diferență de traseu? Nu antreprenorul general al unei investiții de jumătate de miliard de euro, ci două firme de dimensiuni mici-medii: SC Profesional Bau Cat SRL și SC Latino Imobiliare SRL, tipice pentru lucrări de teren subcontractate, nu pentru gestionarea unui proiect de asemenea anvergură.

Patronul SC Profesional Bau Cat SRL este Sorin Costea, descris ca „foarte bine conectat la autoritățile locale” — conexiuni despre care Gazeta de Cluj promite detalii suplimentare în episoadele viitoare, inclusiv despre alte șantiere unde același model de depozitare neautorizată s-ar fi repetat. Compania, înființată în 2007 la Șimleu Silvaniei, județul Sălaj, a raportat pentru 2025 o cifră de afaceri de 1.357.414 lei, un profit net de 109.449 lei și doar 11 angajați — cifre care ridică întrebarea firească: cum ajunge o firmă de acest calibru să gestioneze materialul excavat al celui mai mare proiect imobiliar din regiune? SC Latino Imobiliare SRL, înființată în 2013 la Cluj-Napoca, cu obiect de activitate intermedieri imobiliare, este deținută de dezvoltatoarea Nicoleta Neag, descrisă în articolul-sursă drept „controversată”.

Concluzia articolului original e directă: cele două firme ar fi depus cereri la Direcția Județeană de Mediu „doar pentru a mima legalitatea”, știind că o depozitare temporară în altă parte nu ar fi fost niciodată fezabilă economic — nu poți descărca tot materialul, apoi să-l reîncarci și să-l duci la destinația inițială, fără ca operațiunea să devină nerentabilă. Cronologia cererilor ridică, cel puțin, semne de întrebare.

Ce spune, oficial, Direcția Județeană de Mediu Cluj

n răspuns oficial trimis către Gazeta de Cluj confirmă elementul central al anchetei: activitatea de stocare a pământului excavat de la Carbochim se desfășoară fără niciun act de reglementare de mediu emis. Documentul se referă la trei documentații depuse de cele două firme, pentru amenajarea de terenuri destinate „stocării temporare a materialului excavat necontaminat”:

• Documentația nr. 4870 din 6 martie 2026, pentru un teren de 13.662 mp pe strada Someșeni nr. 10, Cluj-Napoca — doar un îndrumar (nr. 140/17.03.2026), fără act de reglementare.
• Documentația nr. 9190 din 27 aprilie 2026, pentru un teren de 9.413 mp în UAT Cluj-Napoca — la fel, doar îndrumar (nr. 217/28.04.2026).
• Documentația nr. 13218 din 22 iunie 2026, pentru un teren de 11.200 mp, format din opt parcele diferite — din nou, doar îndrumar (nr. 323/24.06.2026).

La data de 7 iulie 2026, pentru niciunul dintre cele trei terenuri autoritatea de mediu nu emisese avizul necesar. Un „îndrumar” este un simplu document procedural, nicidecum un acord de mediu valabil. Ce nu se spune public este că, deși activitatea de stocare este vizibilă, în spatele Selgros, autoritățile aleg să ceară documente suplimentare în loc să oprească o operațiune care se desfășoară, cert, fără aviz.

Toleranța zero a lui Boc — cu excepții

Primarul Emil Boc a promis, într-un videoclip postat pe pagina sa de Facebook, „toleranță zero” pentru depozitările ilegale de deșeuri. Coincidență sau nu, această fermitate publică nu pare să se aplice și cazului RIVUS: când Direcția Județeană de Mediu constată neregulile privind pământul de la Carbochim, discursul ferm al edilului dispare. Ce nu se menționează în comunicatele oficiale ale Primăriei este exact acest dublu standard — legea funcționează diferit pentru cazurile care „dau bine” pe rețelele sociale față de cele care implică actori economici puternici.

Cine plătește, de fapt, riscul?

Dincolo de impactul asupra mediului, strategia de reducere a costurilor prin ignorarea procedurilor legale expune firmele mici implicate la un risc financiar major — nu doar o amendă, ci posibila insolvență a societății responsabile de gestionarea unui material cu istoric de contaminare. Într-un tablou mai larg, acest model — investiție străină de anvergură, subcontractanți locali mici asumându-și riscul legal, autorități care „nu văd” problema până nu apare presa — nu este singular în peisajul dezvoltării imobiliare din România ultimilor ani, unde marile proiecte anunțate cu fast rareori sunt urmate de un control real al respectării obligațiilor de mediu.

Documentul Direcției Județene de Mediu Cluj confirmă, negru pe alb, că activitatea de stocare a pământului de la Carbochim se desfășoară ilegal. Autoritățile aleg să nu intervină. Gazeta de Cluj a solicitat un punct de vedere din partea conducerii RIVUS, însă compania nu a oferit niciun răspuns — o tăcere care, în sine, spune la fel de multe ca documentele oficiale.

Sursă: Solid News (solidnews.ro)