Hazing la St. Joseph’s: victima suspendată, agresorii scapă

eea ce universitatea prezintă drept o simplă „chestiune aflată în litigiu” ascunde, potrivit unui proces intentat recent, un tipar mult mai vechi și mai bine cunoscut în sportul universitar american: victima pedepsită, agresorii lăsați în pace, iar instituția protejată din start printr-o retorică juridică golită de substanță.

Un fost coechipier din echipa de baseball a St. Joseph’s University a depus, luni, o plângere la Curtea Supremă de Stat din Suffolk County, în care descrie „un tipar de hazing, hărțuire, agresiune fizică, umilire, represalii, supraveghere neglijentă și conduită instituțională necorespunzătoare” în timpul participării sale la echipa de baseball a universității. Potrivit New York Post, cel puțin 30 de coechipieri neidentificați ar fi participat la acest ritual de inițiere, iar antrenorul principal Thomas Caputo și antrenorul secund Elliot Robles ar fi știut despre el.

Ce s-a întâmplat, potrivit plângerii

„Printre altele, coechipierii i-au pus cu forța lenjerie intimă murdară pe față și l-au agresat fizic”, se arată în documentul depus în instanță. Reclamantul ar fi fost umilit, amenințat, intimidat și agresat fizic, pus în situația de a se teme pentru siguranța sa și ar fi încercat să se apere, ceea ce a dus la o altercație fizică.

Incidentul ar fi avut loc pe 5 martie, în timp ce echipa se deplasa spre un meci în Myrtle Beach, Carolina de Sud — un detaliu care ridică o întrebare simplă: cum ajunge o excursie sportivă oficială, organizată și finanțată de universitate, să devină scena unui abuz de grup fără ca nimeni din staff să intervină la timp?

Supraveghere „promisă”, dar absentă

Potrivit New York Post, plângerea susține că nu a existat o supraveghere adecvată în timpul incidentului din martie, în ciuda asigurărilor date de Robles că se vor face verificări ale camerelor și că sportivii vor fi supravegheați. Documentele de la dosar sugerează, de asemenea, că o investigație internă — la care ar fi participat chiar Caputo și Robles — ar fi confirmat versiunea victimei, iar „pârâții Caputo și Robles știau că reclamantul nu fusese agresorul”.

Aici apare cronologia care ridică cele mai multe semne de întrebare: dacă investigația proprie a universității a confirmat că reclamantul nu a fost agresorul, de ce disciplina a lovit tocmai în el?

Cine a fost pedepsit, de fapt?

Deși plângerea susține că Caputo și Robles au promis o anchetă, avocatul reclamantului, Mike Della, a declarat pentru Newsday că clientul său a primit o suspendare, în timp ce ceilalți implicați nu au fost sancționați. Reclamantul a început între timp procedurile de transfer către o altă instituție și ia în calcul chiar abandonarea completă a baseballului.

Acest tip de „justiție inversată” — victima sancționată, martorii și presupușii agresori protejați de anonimat colectiv — nu este un fenomen izolat. Scandalurile de hazing din sportul universitar american au un istoric lung de mușamalizare instituțională, motivată adesea de dorința de a proteja imaginea programului sportiv, relațiile cu sponsorii și fluxul de finanțare legat de performanța echipelor. Cine beneficiază, în ultimă instanță, de tăcerea colectivă a celor 30 de coechipieri neidentificați? Cu siguranță nu victima.

Poziția oficială a universității

Într-un comunicat, universitatea a declarat că ia „în serios preocupările ridicate de membrii comunității noastre” și că „această chestiune face în prezent obiectul unui litigiu în curs”.

„Din respect pentru acest proces, nu suntem în măsură să comentăm în detaliu acuzațiile. Universitatea nu este de acord, în mod ferm, cu acuzațiile și le va aborda prin procesul legal corespunzător”, se mai arată în comunicat.

Formularea este, evident, standardul juridic prudent al oricărei instituții aflate sub presiune publică — dar tocmai această prudență calculată este cea care lasă, de fiecare dată, prea multe întrebări fără răspuns pentru cei care urmăresc astfel de cazuri de ani de zile.

Sursă: Breitbart News (breitbart.com)