Germania atacă România la vedere: cine mai poate apăra statul?
omânia se află sub un asalt economic orchestrat de Germania, în timp ce guvernul este blocat în criză de două luni și nicio forță politică sau instituție nu pare capabilă să riposteze — o situație fără precedent în istoria Uniunii Europene, care ridică întrebări despre cine beneficiază de fapt de această paralizie instituțională.
Analistul politic Cozmin Gușă a prezentat într-un editorial la GOLD FM tabloul complet al vulnerabilității statului român. Potrivit acestuia, România este neguvernată de două luni, iar perspectivele economice sunt sumbre: retrogradarea la categoria „junk” de către agențiile de rating este așteptată în această vară, posibil în iulie sau august, ceea ce ar duce la o criză financiară majoră.
Doi politicieni, același diagnostic: prăbușirea economică
Rareș Bogdan (PNL) și Victor Ponta (PSD) — doi politicieni din zone politice diferite, ambii născuți în zodia Fecioarei — au prezentat, independent, analize convergente. Bogdan a acuzat că măsurile guvernului Bolojan au dus la „prăbușirea intenționată” a statului român, enumerând deciziile care au afectat economia. Ponta, la rândul său, a prezentat scenariul intrării României în incapacitate de plată, un risc aproape cert în contextul actual.
Ceea ce nu se discută în mass-media mainstream este contextul geopolitic al acestei crize. Potrivit analizei lui Gușă, Germania este statul direct interesat de prăbușirea economică a României și acționează prin „gealați interni, de tip Bolojan, sau externi, chiar de la vârful UE”. Niciodată în istoria Uniunii Europene nu s-a întâmplat ca un stat puternic să încerce o „preluare ostilă” a altui stat membru — o realitate care aruncă o lumină nouă asupra modului în care funcționează de fapt construcția europeană.
Cine mai poate apăra statul român?
Președintele Nicușor Dan a încercat să propună două variante de guvernare — Eugen Tomac și Adrian Veștea — dar a eșuat în confruntarea cu PSD. Coincidență sau nu, suveraniștii din AUR, SOS și susținătorii lui Călin Georgescu, prezentați ca opoziție, au menținut de fapt la putere „partida soroșistă”, punând România „pe tavă germanilor”.
Serviciile secrete? SRI-ul, odinioară eficient în manevrele politice subterane din „Securistan”, a încercat să intervină, dar „mult prea puțin și mult prea târziu”. Cetățenii români care au înțeles gravitatea situației sunt prea puțini și deloc organizați. Spiritul civic s-a prăbușit după 10 august 2018, când protestatarii din Piața Victoriei au fost brutalizați de forțele de ordine, iar responsabilii au fost scoși nevinovați de justiția română.
Apelul la ajutor extern: opțiuni limitate
Germania știe că România nu se poate apăra singură de acest asalt, generat „în complicitate cu mai marii UE, cei la vedere sau cei din subteran, apropo de Marea Finanță Mondială”. ONU? Organizația s-a dovedit mult prea slabă. Doar un dosar consistent din justiție, care să dovedească imixtiunea nemțească prin trădători interni, dublat de arestări urgente ale unor figuri precum Bolojan sau Fritz, ar putea pune România pe agenda unei reuniuni speciale la ONU — dar șansele sunt minime.
Franța, aliatul tradițional al României, nu pare dispusă să intervină. Emmanuel Macron, controlat de „maneta Rothschild”, nu a vorbit public împotriva acțiunii Germaniei. Mai mult, cancelarul german Friedrich Merz este „subalternul BlackRock”, iar originea asaltului se află la Rothschild, la Marea Finanță Mondială, prin intermediul Germaniei.
China și Rusia? Relaționarea diplomatică cu Moscova și Beijing a devenit aproape inexistentă după decenii de denigrare la vârful statului român. O ofensivă diplomatică discretă ar fi salutară, dar cine din conducerea actuală ar îndrăzni să o operaționalizeze? Și dacă Germania acționează cu acceptul SVR-ului rusesc? Întrebarea ridică semne de întrebare despre adevăratele alianțe din spatele scenei.
Ultima variantă: SUA și costul intervenției
Rămâne SUA — varianta cea mai fezabilă, dar și cea mai costisitoare. Două întrebări critice: cine din statul român este în stare să-i comunice lui Donald Trump, astfel încât acesta să audă, că România are nevoie de ajutor? Și cine își poate asuma costurile — care nu vor fi mici — pe care Trump și America le vor cere în schimbul intervenției?
Gușă promite răspunsuri detaliate în zilele următoare. Deocamdată, întrebările rămân suspendate, iar cronologia evenimentelor ridică semne de întrebare despre cine beneficiază de fapt de această paralizie instituțională și de ce nicio forță politică sau instituție nu pare capabilă — sau dispusă — să apere interesele statului român.