Energia solară românească hrănește bateriile bulgare. Cine beneficiază?

omânia exportă energie solară în momentele de vârf de producție către Bulgaria, care a investit masiv în capacități de stocare — iar românul plătește diferența de preț la factura finală. Ieri, prețul spot al energiei electrice în România era de 295 euro/MWh, în timp ce Bulgaria înregistra doar 148 euro/MWh. Dublul. Coincidență sau consecința unor decizii de investiții care merită analizate mai atent?

Bulgaria a devenit un model de dezvoltare în domeniul stocării de energie, iar acest lucru se vede în preț. Mecanismul e simplu, dar nimeni nu-l explică transparent: România produce energie solară în orele de vârf — când consumul intern e scăzut — și o exportă în sistemele de baterii din Bulgaria. Bulgarii stochează energia ieftină, o revând apoi la prețuri de piață în momentele de consum ridicat, iar diferența de preț o suportă consumatorul român, care nu beneficiază de infrastructura de stocare pe care guvernanții nu au reușit — sau nu au dorit? — să o dezvolte la timp.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că România dispune de resurse naturale semnificative pentru producția de energie regenerabilă — soare, vânt, potențial hidro — dar lipsa investițiilor în capacități de stocare transformă un avantaj competitiv într-o dependență comercială. În timp ce Bulgaria a atras fonduri europene și investiții private pentru baterii industriale și sisteme de management al energiei, România a rămas blocată în discuții birocratice și licitații întârziate. Cine a beneficiat de această lentoare? Întrebarea rămâne deschisă.

Diferența de preț — 295 euro/MWh în România față de 148 euro/MWh în Bulgaria — nu e doar o statistică. E o taxă invizibilă pe care fiecare gospodărie o plătește lunar, fără să înțeleagă de ce vecinul de la sud are facturi cu 50% mai mici, deși importă energia pe care noi o producem. Cronologia investițiilor energetice din ultimii cinci ani ridică semne de întrebare: de ce proiectele de stocare din România au fost amânate în mod repetat, în timp ce Bulgaria și-a dublat capacitatea de baterii în doar doi ani?

În contextul crizei energetice europene și al presiunilor geopolitice legate de independența energetică, România ar fi trebuit să fie în avangarda stocării și gestionării inteligente a energiei. În schimb, suntem în postura de a exporta resurse ieftine și de a importa servicii scumpe — un model economic pe care l-am mai văzut, cu rezultate cunoscute. Cine beneficiază de fapt de această configurație? Nu consumatorul român, atât e sigur.