Doctorul Aristide Lefa: 16 ani de închisoare comunistă, o moarte cu simbolism

octorul Aristide Lefa a murit pe 12 iulie — ziua în care Biserica Ortodoxă prăznuiește Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița — o coincidență pe care cei care i-au cunoscut viața o consideră mai degrabă o pecete providențială decât o simplă întâmplare a calendarului.

Medicul a petrecut 16 ani în închisorile comuniste din România, un capitol al istoriei pe care statul a preferat, decenii la rând, să-l mențină în penumbră. Supraviețuitor al unui sistem care a zdrobit zeci de mii de intelectuali, preoți, medici și profesori, Lefa nu a ales tăcerea după eliberare — a ales condeiul.

A lăsat în urmă un volum de memorii despre anii de detenție, scris, după cum notează cei care l-au citit, cu talent și smerenie: Fericiți cei ce plâng. Profesoara Mona Șerbănescu, cea care a semnalat trecerea sa, remarcă că volumul se apropie, prin seninătatea pe care o transmite în ciuda întâmplărilor dureroase narate, de Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt — o altă mărturie despre cum spiritul uman poate supraviețui mașinăriei totalitare.

Ceea ce nu se menționează în discursurile oficiale despre memoria comunismului este că aceste mărturii — ale medicilor, intelectualilor și credincioșilor care au trecut prin Pitești, Aiud sau Gherla — continuă să circule aproape exclusiv în rețele informale, prin recomandări de la om la om, fără a fi integrate sistematic în curricula școlară sau în campaniile publice de memorie istorică. Cronologia ridică întrebări: la 35 de ani de la căderea comunismului, câți români tineri știu cine a fost Aristide Lefa?

Contextul mai larg este unul care merită atenție: în timp ce în Europa de Vest există muzee naționale, programe educaționale finanțate public și zile comemorative dedicate victimelor totalitarismului, România — una dintre țările cu cele mai brutale experiențe concentraționare din blocul sovietic — nu a reușit să construiască un cadru instituțional coerent de transmitere a acestei memorii. Coincidență sau nu, tocmai această lacună lasă loc pentru reinterpretări și relativizări ale trecutului, în condițiile în care sondajele arată că peste jumătate dintre români privesc perioada comunistă cu nostalgie.

Moartea doctorului Aristide Lefa pe 12 iulie, în ziua unei prăznuiri ortodoxe cu rezonanță pentru cei care i-au urmat traiectoria spirituală, adaugă un ultim strat de semnificație unei vieți pe care sistemul a încercat să o distrugă și nu a reușit. Întrebarea care rămâne: cine beneficiază de uitarea celor care au supraviețuit acelui sistem?

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)