
Racheta invizibilă a Pentagonului, în mâinile Iranului?
n timp ce Pentagonul raportează „succese operaționale decisive” în campania împotriva Iranului, o întrebare devine tot mai incomodă: câte dintre rachetele JASSM-ER — armele de croazieră stealth care au costat SUA miliarde de dolari în cercetare — au ajuns intacte în mâinile adversarului? Conform unor surse militare independente, Teheranul ar fi recuperat resturi semnificative ale acestor rachete, incluzând posibil un exemplar neexplodat — exact tipul de captură care, istoric vorbind, a transformat Iran dintr-un importator de tehnologie militară într-un producător regional de drone.
Statele Unite au angajat aproape întregul stoc de rachete de croazieră JASSM-ER (AGM-158B Joint Air-to-Surface Standoff Missile — Extended Range) în campania militară împotriva Iranului, lansând peste 1.000 de astfel de proiectile cu rază lungă de acțiune, capacitate stealth și precizie chirurgicală pentru a lovi ținte de valoare ridicată ale Gardienilor Revoluției (IRGC). Fiecare rachetă costă aproximativ 1,4 milioane de dolari și este proiectată să pătrundă nedetectată prin sistemele de apărare antiaeriană.
Problema inevitabilă — deși rareori discutată public — este că desfășurarea unor astfel de arme avansate vine cu un risc calculat: sistemele neexplodate sau parțial intacte pot cădea în mâinile inamicului, permițându-i să studieze tehnologia americană, să dezvolte contramăsuri și să accelereze producția de copii indigene. Ceea ce nu se menționează în briefing-urile oficiale este cât de des se întâmplă acest lucru — și cât de rapid poate fi exploatat.
Un raport recent publicat de Army Recognition, citând jurnalistul de apărare Babak Taghvaee, susține că Iranul a recuperat resturi ale unei rachete JASSM-ER în apropierea orașului Arak — un loc nu întâmplător ales pentru analiză, fiind sediul unor facilități nucleare iraniene. Potrivit blogului militar, „resturile recuperate includ secțiuni din cadrul compozit, componente structurale, fragmente de propulsie și posibile elemente avionice care ar putea dezvălui detalii despre construcția stealth, propulsia eficientă și designul de supraviețuire”.
Imaginile postate pe platforma X de Taghvaee arată ceea ce este descris drept resturi grav avariate ale unei rachete JASSM-ER, recuperate pe teritoriul iranian. Racheta pare în mare parte intactă și, posibil, neexplodată — ceea ce, dacă se confirmă, ar oferi Teheranului acces la informații de valoare strategică ridicată despre una dintre cele mai avansate arme din arsenalul american. Coincidență sau nu, Iranul nu a emis nicio declarație oficială privind această descoperire — ceea ce, în limbajul serviciilor de informații, înseamnă de obicei că analiza este în curs.
Acest incident reamintește de un precedent tulburător din 2011, când Iranul a capturat o dronă stealth americană RQ-170 Sentinel și a susținut că a reușit să o reverse-engineereze. Teheranul a afișat ulterior și a testat drone modelate pe baza RQ-170, inclusiv familiile Shahed-171/Simorgh și Shahed-191/Saegheh. În 2014, agenția Reuters raporta că Iranul pretindea că o copie construită local a RQ-170 a efectuat primul zbor.
Astăzi, Iranul este unul dintre principalii producători mondiali de drone kamikaze Shahed — alături de Rusia și Ucraina — care au provocat daune semnificative bazelor militare americane și țărilor aliate. Ironia istoriei: SUA dezvoltă acum propriile drone kamikaze, numite „Lucas”, reflectând lecțiile învățate din Ucraina — și, indirect, din tehnologia pe care au pierdut-o în favoarea adversarilor.
Cronologia ridică întrebări incomode: de la capturarea RQ-170 în 2011 la proliferarea dronelor Shahed în 2020-2026, Iranul a demonstrat o capacitate remarcabilă de a transforma „accidente operaționale” americane în avantaje strategice pe termen lung. Ceea ce oficial este prezentat ca „pierderi operaționale minore” devine, în mâinile inginerilor iranieni, materie primă pentru o industrie de apărare care subminează supremația tehnologică occidentală în Orientul Mijlociu.
Cine beneficiază? Pe termen scurt, contractorii americani care vor primi comenzi pentru înlocuirea celor 1.000+ de rachete JASSM-ER consumate. Pe termen lung? Probabil actorii regionali care vor cumpăra versiuni reverse-engineered ale acestor sisteme de la Iran — la o fracțiune din prețul original. Ceea ce Pentagon numește „degradarea capacităților inamice” ar putea, în realitate, să fie o investiție forțată în viitoarea industrie de apărare iraniană.