Rezervele globale de petrol: „câteva săptămâni”
irectorul Agenției Internaționale pentru Energie (IEA) a avertizat că rezervele comerciale de petrol mai au doar „câteva săptămâni” de aprovizionare — o declarație care ridică semne de întrebare majore în contextul crizei din Strâmtoarea Hormuz. Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: de ce aceste informații apar abia acum, la luni după ce blocada navală SUA-Israel asupra Iranului a transformat Hormuz într-un punct de strangulare pentru 20% din petrolul mondial?
Potrivit șefului IEA, stocurile comerciale globale de țiței se apropie de un nivel critic, în condițiile în care Strâmtoarea Hormuz — prin care tranzitează zilnic aproximativ 21 de milioane de barili de petrol — este restricționată de Iran și sub blocada navală SUA, cu volumele de tranzit reduse ca răspuns la operațiunile militare SUA-Israel din martie 2026. Armistițiul de două săptămâni mediat de Pakistan a expirat pe 22 aprilie, iar Marina SUA menține blocada navală.
Cronologia ridică întrebări: conflictul a început în martie, armistițiul a expirat în aprilie, iar avertismentul IEA vine abia în mai — exact când prețurile la pompă au atins deja niveluri record în Europa. România s-a clasat pe locul doi în UE la creșterea prețurilor combustibililor în martie 2026, conform Eurostat. Această situație reflectă impactul crizei energetice asupra economiilor europene.
Ceea ce nu apare în rapoartele oficiale: în timp ce rezervele strategice ale SUA și UE sunt prezentate drept „suficiente”, rezervele comerciale — cele care alimentează efectiv economia reală, transportul, industria — sunt aproape epuizate. IEA nu a precizat câte săptămâni exact înseamnă „câteva săptămâni”, dar experți independenți estimează între 3 și 6 săptămâni la consumul actual, fără reaprovizionare din Golf.
Producătorii de petrol din afara regiunii — SUA (șist), Norvegia, Canada — au înregistrat profituri record în ultimele luni. În același timp, dependența Europei de importuri crește, iar prețurile la energie amplifică presiunile inflaționiste care justifică politici de austeritate. Pentru România, unde inflația a atins 9% în martie 2026 — cea mai mare din UE — criza energetică devine un multiplicator al instabilității sociale și economice.
IEA recomandă „măsuri coordonate” și „eliberarea rezervelor strategice”, dar nu abordează întrebarea fundamentală: de ce sistemul energetic global a fost lăsat să ajungă într-o astfel de vulnerabilitate, într-o lume care vorbește de ani despre diversificare și tranziție energetică? Această situație ridică întrebări importante despre planificarea energetică pe termen lung.