Primar condamnat, patrimoniu invizibil: ce nu se adună la Tulcea

n municipiu cu 200 milioane lei buget anual, poarta Deltei Dunării, 27 de entități subordonate — și un primar condamnat definitiv pentru corupție care încă semnează hotărâri, contracte și buget. Ștefan Ilie, primarul Tulcei, a semnat pe 8 ianuarie 2025 un acord de recunoaștere a vinovăției cu DNA Constanța pentru folosirea influenței în scopul obținerii de foloase necuvenite. Pedeapsă cu suspendare. Dar mandatul continuă. Ceea ce ridică o întrebare pe care nimeni nu o pune oficial: cine controlează de fapt banii publici când cel care îi administrează a recunoscut că a folosit influența pentru foloase necuvenite?

Ancheta jurnalistică Reflector, difuzată de Iuliana Pitaru Vlacicu la Gold FM în cadrul emisiunii „Ce-i în Gușă, și-n căpușă”, continuă să dezvăluie ceea ce situațiile financiare oficiale ale Primăriei Tulcea preferă să nu arate: investiții de milioane care dispar din bilanțuri, creanțe de la firme fantomă păstrate ca active reale, terenuri publice care nu există în contabilitate deși există fizic. Primul episod al anchetei, difuzat luni 26 mai, a prezentat suspiciuni grave legate de finanțarea Asociației Clubul Sportiv Acvagyms Tulcea — inclusiv folosirea banilor publici pentru achiziția unui apartament fără legătură cu scopul sportiv declarat — și un Consiliu Local care funcționează mai degrabă ca anexă birocratică decât ca for de supraveghere. Primarul Ilie a răspuns acuzând „campanie tendențioasă” și amenințând cu sesizări la CNA și instanțe. Fără să explice cifrele. Episodul doi intră mai adânc în cifrele care nu se adună.

Credite masive, investiții invizibile

Primăria Tulcea a contractat credite de peste 127 milioane lei în ultimii ani: 40,3 milioane pentru modernizarea infrastructurii educaționale, autobuze electrice și eficiență energetică; 87 milioane pentru reabilitarea străzilor. Banii ar fi trebuit să producă active vizibile, înregistrate în bilanț. Dar verificarea situațiilor financiare ridică o întrebare pe care niciun auditor nu pare să o fi pus public: unde sunt activele? Lucrări de construcție, echipamente și instalații finalizate și recepționate nu apar în categoria activelor fixe corporale. O primărie care cheltuiește sute de mii de lei pentru modernizarea propriului sediu ar trebui să aibă în patrimoniu o clădire cu valoare actualizată. În contabilitate, acea clădire pare să nu fi crescut deloc în valoare. Lucrările de milioane rămân, în bilanț, invizibile.

Coincidență contabilă sau metodă de a ascunde adevărata stare a patrimoniului public? Orice contabil știe că activele fixe trebuie înregistrate odată cu finalizarea investiției. Absența lor din bilanț poate însemna două lucruri: fie lucrările nu s-au finalizat cu adevărat (și atunci unde sunt banii?), fie cineva preferă ca valoarea reală a patrimoniului să nu apară transparent. În ambele cazuri, întrebarea rămâne: cine beneficiază de opacitate?

Creanțe de la firme moarte, active supraevaluate cu 13 milioane

În situațiile financiare ale municipiului apar impozite și taxe locale datorate de contribuabili — sume care, teoretic, ar trebui să intre în bugetul local. Dar o parte semnificativă provine de la societăți comerciale aflate în insolvență, faliment sau radiate din Registrul Comerțului. Firme care practic nu mai există legal, dar figurează ca debitori cu sume importante în contabilitatea primăriei. Creanțe de 12,8 milioane lei de la contribuabili în insolvență sau faliment nu au fost ajustate la valoarea real recuperabilă. Bilanțul arată astfel mai bogat decât este în realitate — activele curente supraevaluate cu aproape 13 milioane lei, o sumă care, într-un buget local, ar putea finanța o școală, un spital, un parc.

Orice contabil știe că o creanță de la un debitor în faliment trebuie ajustată. Altfel, îți arăți vecinului un portofel plin de bancnote pe care nu le vei încasa niciodată. De ce Primăria Tulcea nu a procedat astfel? Ce interes există în a menține aparența că banii vin, când în realitate nu vor veni niciodată? Cronologia ridică semne de întrebare: firmele au intrat în insolvență acum ani, dar creanțele rămân neschimbate în bilanț. Cine beneficiază de această iluzie contabilă?

Terenuri și imobile care există fizic, dar nu și în bilanț

Primăria Tulcea a primit de la Consiliul Județean mai multe imobile în domeniul public al municipiului, în valoare de peste 1,2 milioane lei. Terenuri și construcții care există fizic, apar în hotărâri oficiale, în documente cadastrale, în declarații publice. Dar în contabilitatea primăriei sunt absente. Nu au fost înregistrate, nu au fost evaluate, nu apar în bilanț. Și nu este un caz izolat. Peste 5,5 milioane de metri pătrați de terenuri din patrimoniul municipiului nu erau înregistrate corespunzător în evidențele contabile. O măsură de inventariere a fost dispusă încă din 2017. Suntem în 2026 și procesul nu este finalizat. Terenuri întregi, inclusiv din extravilanul municipiului, așteaptă încă să fie identificate, măsurate, evaluate și înregistrate.

Situațiile financiare nu prezintă astfel o imagine fidelă a poziției financiare a orașului. Iar aceste distorsiuni afectează direct modul în care cetățeanul, investitorul sau autoritățile superioare percep sănătatea financiară a municipiului. Ce nu se spune în rapoartele oficiale: un patrimoniu invizibil este un patrimoniu vulnerabil. Terenuri care nu apar în evidențe pot fi mai ușor „uitate”, transferate, sau valorificate fără control public transparent. Cine beneficiază de absența lor din contabilitate?

Achiziții directe fără notificări: unde dispar banii?

În subordinea Primăriei Tulcea funcționează 24 de unități de învățământ și servicii publice. Fiecare efectuează achiziții directe de rechizite, materiale didactice, servicii de reparații, utilități. Legea achizițiilor publice impune o regulă simplă: autoritățile contractante sunt obligate să transmită trimestrial în SEAP notificări privind achizițiile directe efectuate. Scopul este transparența și accesul egal al ofertanților. Verificarea sistematică a notificărilor pentru cele 24 de entități arată un tipar alarmant: notificările lipsesc. Achizițiile se fac, banii se cheltuiesc, contractele se atribuie, dar informațiile nu ajung în spațiul public. Într-un sistem opac, riscul de abuz crește exponențial.

Un caz concret ilustrează ce înseamnă în practică lipsa controlului intern. Școala Gimnazială nr. 12 din Tulcea, entitate subordonată primăriei, a efectuat în decurs de doi ani plăți pentru materiale și manoperă la prețuri mai mari decât cele stabilite în devizul ofertă, și plăți în avans pentru lucrări viitoare — achiziții de materiale în decembrie pentru lucrări programate în septembrie. Rezultatul: dobânzi și penalități de peste 10.000 lei și un prejudiciu de 41.332 lei adus bugetului local. Cum a putut o școală subordonată să prejudicieze bugetul local fără ca mecanismele de control intern ale primăriei să intervină? Răspunsul stă în structura auditului intern al primăriei: două posturi, dintre care unul ocupat și celălalt suspendat. Subdimensionat dramatic pentru o administrație cu 27 de entități subordonate.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: un aparat de control intern cu un singur om pentru 27 de entități nu este subdimensionare — este abdicare deliberată de la supraveghere. Cine beneficiază de absența controlului? Întrebarea rămâne deschisă.

Întrebări fără răspuns, amenințări în loc de explicații

Iuliana Pitaru Vlacicu a transmis un nou set de întrebări primarului Ștefan Ilie: De ce nu sunt bunurile în valoare de 1.251.143 lei, transferate din domeniul public al județului în cel al municipiului, înregistrate în situațiile financiare ale primăriei? Cum explicați că în cazul Școlii Gimnaziale Nr. 12 controlul intern al primăriei nu a identificat prejudiciul la bugetul local? La momentul difuzării anchetei, răspunsul nu sosise. Primul set de răspunsuri al primarului, difuzat pe 26 mai, a evitat explicațiile concrete și a acuzat „campanie tendențioasă”, amenințând cu sesizări la CNA și instanțe.

Ancheta Reflector nu acuză că cineva a furat — semnalează faptul că cifrele nu se adună și că cineva trebuie să explice de ce. Tulcenii merită răspunsuri. Iar conexiunile dintre o condamnare definitivă pentru corupție, un patrimoniu invizibil în bilanțuri și un aparat de control intern paralizat ridică întrebări pe care administrația locală preferă să le ignore. Coincidență? Sau cineva preferă ca lucrurile să rămână neclare?