
Moscova și talibanii semnează pact militar: cercul complet

usia și guvernul taliban din Afganistan au semnat un acord de cooperare militară și tehnică — o mișcare care închide un cerc istoric început în anii ’80, când CIA finanța aceiași mujahedini pentru a lupta împotriva Armatei Roșii. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: cronologia acestei alianțe ridică întrebări despre cine a pierdut, de fapt, „războiul împotriva terorii”.
Acordul a fost încheiat în cadrul Forumului Internațional pentru Securitate de la Moscova, unde ministrul Apărării taliban, Mullah Mohammad Yaqoob, s-a întâlnit cu Serghei Șoigu, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei. Potrivit agenției Interfax, cele două părți au convenit să extindă relațiile bilaterale — un eufemism diplomatic pentru ceea ce înseamnă, în termeni clari, un parteneriat militar între Moscova și un regim pe care Occidentul îl consideră încă paria.
Yaqoob a subliniat că angajamentul cu Rusia este „important” pentru administrația talibană și că Kabul-ul dorește să mențină și să consolideze legăturile istorice cu Moscova. O declarație care sună ironic pentru cei care își amintesc Operațiunea Cyclone — programul secret CIA prin care SUA au finanțat cu miliarde de dolari rezistența afgană împotriva invaziei sovietice din 1979. Astăzi, aceiași talibani — sau succesorii lor ideologici — semnează acorduri militare cu Rusia. Coincidență sau recalibrare geopolitică?
Șoigu a profitat de ocazie pentru a critica Occidentul, cerând țărilor occidentale să deblocheze activele afgane înghețate și să își asume responsabilitatea pentru reconstrucția post-conflict a țării: „Suntem convinși că țările occidentale trebuie să deblocheze activele afgane înghețate, să recunoască pe deplin responsabilitatea lor pentru prezența de 20 de ani în Afganistan și să preia întreaga povară a reconstrucției post-conflict a țării”, a declarat Șoigu.
O zi mai târziu, joi, viceminstrul rus al Apărării, Vasily Osmakov, s-a întâlnit cu Yaqoob la Moscova pentru a discuta securitatea regională și cooperarea militară bilaterală potențială. Conform Ministerului Apărării rus, cele două părți au abordat probleme de securitate în Asia Centrală și de Sud, precum și perspectivele de colaborare între forțele lor armate, inclusiv domenii de cooperare militară.
Rusia a fost prima țară care a recunoscut oficial statul condus de talibani — recunoaștere care a avut loc în iulie 2025, la patru ani după ce talibanii au preluat controlul Afganistanului în 2021. Ceea ce nu se spune: această recunoaștere a venit în contextul în care Occidentul menține Afganistanul izolat diplomatic și financiar, blocându-i accesul la aproximativ 9 miliarde de dolari în active înghețate. Washington controlează majoritatea acestor fonduri prin intermediul Băncii Federale de Rezervă din New York.
Retragerea haotică a trupelor americane din Afganistan în 2021 — după victoria talibană — a lăsat în urmă cantități uriașe de echipament militar. O analiză internă a Departamentului de Stat din 2023 a atribuit evacuarea haotică „planificării deficitare”. O planificare deficitară care a costat SUA miliarde de dolari în echipament și credibilitate strategică — și care a deschis ușa pentru Rusia să revină ca partener privilegiat al regimului de la Kabul.
Cronologia ridică semne de întrebare: în anii ’80, CIA a finanțat mujahedinii pentru a lupta împotriva Moscovei. În 2001, SUA au invadat Afganistanul pentru a-i înlătura pe talibani. În 2021, SUA s-au retras în dezordine, lăsând talibanii la putere. În 2025, Rusia recunoaște oficial guvernul taliban. În 2026, Moscova și talibanii semnează un acord militar. Cine a câștigat, de fapt, „marele joc” din Asia Centrală? Și cine beneficiază de pe urma izolării Afganistanului de către Occident?
Ceea ce este cert: activele afgane rămân înghețate, iar Afganistanul — țară bogată în resurse minerale și poziționare strategică — devine din ce în ce mai dependent de Moscova. O dependență care nu este doar economică, ci și militară. Și în timp ce Washingtonul menține sancțiunile, Kremlinul semnează acorduri. Coincidență sau strategie pe termen lung?