Legea anti-SLAPP: ce nu vi se spune despre blocajul din Senat

n timp ce Uniunea Europeană impune un termen limită pentru protecția jurnaliștilor împotriva proceselor abuzive, legea anti-SLAPP zace blocată în Senatul României — iar acest lucru ridică întrebări incomode despre cine beneficiază de menținerea status quo-ului. Proiectul, adoptat de Guvern abia în februarie 2026 și votat de Camera Deputaților, stagnează acum în camera superioară a Parlamentului, deși termenul european expiră în mai 2026. Coincidență sau calcul?

SLAPP — acronimul pentru „Strategic Lawsuits Against Public Participation” — descrie o tactică simplă dar devastatoare: procesele deschise nu pentru a obține dreptate, ci pentru a consuma timpul, banii și energia celor care investighează subiecte sensibile. Daunele morale cerute ajung la sute de mii sau chiar milioane de euro, iar țintele sunt adesea jurnaliștii ca persoane fizice, nu instituțiile media. Efectul? Mulți jurnaliști ajung să evite anchetele despre corupție, afaceri dubioase sau abuzuri ale puterii de teamă că vor fi târâți ani întregi prin tribunale și ruinați financiar. Chiar dacă la final câștigă procesul, costurile și presiunea pot distruge o redacție independentă.

Cazul jurnalistului Liviu Alexa ilustrează perfect vulnerabilitatea presei în actualul sistem. Implicat în mai multe procese și sancționat în anumite spețe, Alexa se confruntă cu realitatea unui sistem în care România nu are încă o lege anti-SLAPP care să permită respingerea rapidă a acțiunilor abuzive. Problema nu ține doar de verdictul într-un caz anume, ci de faptul că orice persoană nemulțumită de o investigație poate deschide un proces civil cu pretenții uriașe, iar instanța este obligată să parcurgă toate etapele procedurale. Asta înseamnă ani de procese și cheltuieli foarte mari pentru apărare — un cost pe care redacțiile independente pur și simplu nu și-l pot permite.

România trebuie să transpună Directiva europeană 2024/1069, cunoscută și ca „Directiva Daphne”, numită după jurnalista malteză Daphne Caruana Galizia, ucisă în 2017 după ce fusese vizată de zeci de procese SLAPP. Termenul limită pentru implementare este luna mai 2026 — adică exact acum. Guvernul a adoptat proiectul de lege abia în februarie 2026, iar Camera Deputaților l-a votat ulterior. În prezent însă, proiectul se află la Senat, unde procesul legislativ bate pasul pe loc. Deși discuțiile despre o astfel de lege există de mai mulți ani, forma actuală a intrat în circuitul parlamentar final abia la începutul acestui an. Ritmul lent al dezbaterilor ridică deja semne de întrebare privind respectarea termenului impus de Uniunea Europeană.

Ceea ce nu se spune în rapoartele oficiale: potrivit unor surse din Parlament, există reticență politică față de introducerea unor mecanisme care ar permite respingerea rapidă a proceselor considerate abuzive. Unii susțin că o astfel de lege ar putea limita accesul cetățenilor la justiție, inclusiv dreptul politicienilor sau al oamenilor de afaceri de a acționa presa în instanță. Întrebarea care se ridică: cine beneficiază de fapt de menținerea acestui vid legislativ? Răspunsul pare evident — cei care au resurse financiare suficiente pentru a iniția procese multiple și pentru a menține presiunea asupra redacțiilor independente timp de ani de zile.

Noua lege ar aduce însă câteva schimbări importante. Judecătorii ar putea respinge încă din fazele incipiente procesele considerate vădit neîntemeiate. Reclamanții ar putea fi obligați să depună garanții financiare pentru acoperirea cheltuielilor de judecată, iar cei care folosesc instanțele ca instrument de intimidare ar putea primi sancțiuni. În plus, jurnaliștii ar putea beneficia de sprijin pentru costurile de apărare. În lipsa acestor măsuri, procesele împotriva presei sunt tratate în continuare ca litigii civile obișnuite. Astfel, persoane cu resurse financiare mari pot sufoca redacțiile independente prin procese multiple, deschise în diferite orașe ale țării.

Organizația ActiveWatch a atras atenția într-un raport recent că numărul proceselor împotriva jurnaliștilor a crescut constant în ultimii ani. Daunele cerute în aceste cazuri ajung la milioane de euro, sume imposibil de suportat pentru multe publicații independente. Cronologia ridică întrebări: de ce tocmai acum, când presiunea asupra presei de investigație este la cote maxime, legea care ar trebui să o protejeze rămâne blocată în Senat?

Întârzierea adoptării legii anti-SLAPP este urmărită atent și la nivel european. Comisia Europeană consideră subiectul relevant pentru evaluarea statului de drept din România. Organizațiile civice cer ca legea românească să nu se aplice doar cazurilor transfrontaliere, așa cum cere minimul directivei europene, ci și proceselor interne, care reprezintă majoritatea situațiilor de hărțuire a presei din România. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: aplicarea doar la cazuri transfrontaliere ar lăsa descoperită marea majoritate a redacțiilor românești care investighează subiecte locale sau naționale.

În lipsa unei decizii rapide din partea Parlamentului, jurnaliștii rămân expuși într-o perioadă sensibilă, marcată de tensiuni politice și electorale. Presiunile constante asupra redacțiilor de investigație arată că problema nu mai este una teoretică, ci una care afectează direct libertatea de exprimare și capacitatea presei de a informa publicul fără teamă. Întrebarea rămâne: cine are interesul să mențină acest vid legislativ? Și până când vom accepta că tăcerea Senatului nu este o simplă întârziere birocratică, ci o alegere politică cu consecințe concrete?