EPA renunță la protecția împotriva PFAS: cine beneficiază?
dministrația Trump abandonează limitele federale pentru patru din cele șase substanțe PFAS (așa-numitele „substanțe chimice eterne”) din apa potabilă, restrângând drastic protecțiile stabilite de guvernul anterior — o mișcare care ridică semne de întrebare despre cine beneficiază cu adevărat de această decizie. Ceea ce oficialii prezintă drept „simplificare administrativă” ar putea însemna expunerea a milioane de americani la substanțe toxice persistente, în timp ce industria chimică evită costuri de miliarde de dolari pentru curățare și litigii.
Agenția pentru Protecția Mediului (EPA) a anunțat retragerea standardelor pentru PFOA, PFOS, PFHxS și PFNA — patru compuși din familia PFAS care se acumulează în organism și mediu pentru decenii sau chiar secole. Decizia vine după presiuni intense din partea producătorilor chimici și a unor state conservatoare, care au contestat costurile implementării filtrelor de apă necesare pentru respectarea normelor anterioare. Coincidență sau nu, EPA menține limite doar pentru PFBS și GenX — două substanțe mai puțin răspândite și mai ușor de gestionat tehnic.
PFAS (substanțe per- și polifluoroalkilice) sunt folosite de decenii în produse precum tigăile antiaderente, ambalajele fast-food, spumele antiincendiu și textilele impermeabile. Studiile științifice le leagă de cancer, probleme de fertilitate, afectarea sistemului imunitar și tulburări hormonale. Contaminarea apei potabile cu PFAS afectează deja peste 200 de milioane de americani, conform estimărilor Environmental Working Group — o organizație non-profit care monitorizează poluarea chimică.
Ce nu se menționează în comunicatele oficiale: retragerea standardelor EPA intervine exact în momentul în care mai multe procese colective majore împotriva producătorilor de PFAS (3M, DuPont, Chemours) sunt în curs de soluționare, cu despăgubiri estimate la peste 10 miliarde de dolari. Eliminarea limitelor federale slăbește dramatic poziția reclamanților și scutește companiile de obligația de a curăța sursele de apă contaminate — un cost estimat la 400 de miliarde de dolari pe următorii 20 de ani, conform analizei American Water Works Association.
Statele democratice precum California, Michigan și New York au anunțat deja că vor menține propriile standarde stricte, creând un peisaj regulatoriu fragmentat care favorizează companiile cu operațiuni în state mai permisive. Cronologia ridică întrebări: de ce acum, când dovezile științifice despre toxicitatea PFAS sunt mai solide ca niciodată? Și de ce exact aceste patru substanțe — cele mai răspândite și cele mai costisitoare de eliminat?
Grupurile de mediu și asociațiile medicale au reacționat dur. Dr. Linda Birnbaum, fosta directoare a Institutului Național de Științe ale Sănătății Mediului, a declarat că decizia EPA „pune profiturile corporatiste înaintea sănătății publice și ignoră decenii de cercetare peer-reviewed”. Erik Olson de la Natural Resources Defense Council a numit mișcarea „un cadou pentru industria chimică, plătit cu sănătatea cetățenilor obișnuiți”.
Cine beneficiază? Producătorii de chimicale economisesc miliarde. Statele conservatoare evită investiții în infrastructură. Dar milioane de familii — mai ales cele din comunitățile rurale și sărace, fără acces la sisteme avansate de filtrare — rămân expuse la substanțe despre care chiar și EPA recunoștea anul trecut că „nu există nivel sigur de expunere”. Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: dacă apa e sigură fără limite pentru PFAS, de ce oficialii EPA și membrii Congresului beau apă filtrată la birou?