Ahmadinejad, candidatul secret al SUA: un plan sau o diversiune?

ntr-o dezvăluire care sună mai degrabă a scenariu de thriller decât a strategie geopolitică, New York Times a publicat pe 19 mai o relatare despre un presupus plan comun americano-israelian de reinstalare a lui Mahmoud Ahmadinejad — fostul președinte iranian ultra-naționalist — în fruntea Iranului. Operațiunile „Roaring Lion” și „Epic Fury” ar fi avut ca obiectiv instalarea aceluiași om pe care Occidentul l-a etichetat timp de ani ca „extremist anti-occidental”. Coincidență sau diversiune? Cronologia ridică semne de întrebare.

Conform surselor citate de NYT — oficiali americani „informați” despre operațiune — Washington și Tel Aviv l-ar fi consultat direct pe Ahmadinejad, fostul lider iranian care a condus țara între 2005 și 2013 cu o retorică virulent anti-israeliană și anti-americană. Planul: să-l „elibereze” din arestul la domiciliu printr-un raid aerian „precis” asupra casei sale din Teheran, în prima zi a războiului din martie 2026, și să-i ofere controlul asupra „situației politice, sociale și militare” a Iranului.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: cum ar fi putut serviciile secrete americane și israeliene să-l transforme pe un fost negaționist al Holocaustului — cel care a cerut public „ștergerea Israelului de pe hartă” — într-un aliat de încredere. Publicația New York Sun a calificat întreaga relatare drept „desenată” și „absurdă”. Totuși, NYT susține că atacul aerian a avut loc efectiv, că Ahmadinejad a fost rănit, și că după incident „s-a deziluzionat” față de planul de schimbare de regim.

Contextul care lipsește din narațiunea oficială: Ahmadinejad fusese descalificat de trei ori de la candidatura prezidențială (2017, 2021, 2024) de către Consiliul Gardienilor — organism nealegat, controlat de Liderul Suprem Ali Khamenei. După descalificarea din 2017, fostul președinte a devenit critic vocal al regimului, ceea ce — teoretic — l-ar fi transformat într-un candidat pentru o operațiune de tip „schimbare controlată de regim”. Un articol din martie 2026 publicat în The Atlantic concluziona: „De peste un deceniu, Ahmadinejad este cunoscut mai degrabă ca opozant al regimului decât ca susținător”.

Întrebarea pe care nimeni nu o pune: de ce ar dezvălui serviciile secrete americane și israeliene, prin intermediul New York Times, identitatea unui presupus „activ” în Iran? Publicarea acestei informații echivalează cu semnarea unei sentințe de moarte pentru Ahmadinejad în ochii regimului de la Teheran. Jurnalistul Aaron Maté a subliniat paradoxul: „Pentru ca povestea să fie adevărată, ar însemna că Ahmadinejad este un activ israeliano-american. Și că manipulatorii săi au decis să dezvăluie acest lucru către NYT. Și că un bombardament israeliano-american asupra casei lui Ahmadinejad, care l-a rănit, a fost de fapt…”

Un detaliu care ar putea explica selecția: în 2019, Ahmadinejad l-a lăudat public pe Donald Trump, numindu-l „om de acțiune” și „om de afaceri capabil să calculeze costuri și beneficii”. A pledat pentru o reapropiere între Teheran și Washington, declarând: „Să calculăm costul și beneficiul pe termen lung al celor două națiuni noastre și să nu fim miopi”. Această declarație l-ar fi plasat, teoretic, pe lista scurtă a candidaților pentru un „Iran post-Khamenei” controlat de Occident.

Totuși, chiar și presa mainstream americană — inclusiv jurnalista CNN Christiane Amanpour — a reacționat cu scepticism: „Ahmadinejad, SERIOS? Negaționistul Holocaustului? Tipul care voia să șteargă Israelul de pe hartă? Cel care a accelerat programul nuclear? Fundamentalistul islamic apocaliptic?”

Ceea ce rămâne cert: de la presupusul atac aerian, locația și starea de sănătate a lui Ahmadinejad rămân necunoscute. A reușit totuși să transmită câteva mesaje publice — inclusiv unul strategic de felicitare către Mojtaba Khamenei, noul Lider Suprem (după moartea tatălui său, Ali Khamenei, în martie 2026). NYT adaugă un detaliu revelator: „Persoane apropiate lui Ahmadinejad au fost acuzate că au legături prea strânse cu Occidentul, sau chiar că spionează pentru Israel”.

Cine beneficiază de această dezvăluire? Dacă planul era real, publicarea lui îl compromite iremediabil pe Ahmadinejad în fața regimului iranian. Dacă planul nu a existat niciodată, atunci relatarea NYT servește unui alt scop: fie discreditarea opoziției iraniene interne, fie justificarea eșecurilor operațiunilor „Roaring Lion” și „Epic Fury”, fie crearea unei narațiuni care să deturneze atenția de la alte obiective strategice eșuate în Iran.

Un comentator iranian, profesorul Seyed Mohammad Marandi, a pus întrebarea esențială: „De ce ar publica New York Times acum o afirmație care îl etichetează pe Ahmadinejad drept trădător al propriei țări? De ce ar dezvălui regimul criminal Trump presupusele sale active în Iran?” Loialitatea Washington nu este niciodată profundă — și este întotdeauna negociabilă.