
Trump: armistițiul SUA-Iran expiră miercuri. Ce urmează?

rmistițiul de două săptămâni dintre Statele Unite și Iran expiră miercuri seara, ora Washingtonului, iar bombardamentele vor relua dacă nu se ajunge la un acord — așa a declarat președintele Donald Trump în interviuri telefonice recente, potrivit mai multor surse media americane.
Ce nu se menționează în comunicatele oficiale: cronologia acestui armistițiu ridică semne de întrebare. Anunțat brusc pe 6 aprilie, fără consultarea Congresului, acordul a fost prezentat drept „pauză umanitară”. Dar cui folosește de fapt această pauză? Iranul a avut timp să repoziționeze active militare în Irak și Siria, conform rapoartelor de intelligence citate de Jane’s Defence Weekly. Statele Unite, la rândul lor, au mutat grupul de purtavioane USS Theodore Roosevelt în Golful Persic — o mișcare care, coincidență sau nu, coincide exact cu expirarea armistițiului.
Trump a declarat că o prelungire a încetării focului este „extrem de puțin probabilă” dacă negocierile nu avansează până miercuri noapte. Surse din Departamentul de Stat, vorbind sub condiția anonimatului, au confirmat că discuțiile sunt blocate pe trei puncte: sancțiunile economice, programul nuclear iranian și prezența militară americană în Irak.
Contextul mai larg: conflictul SUA-Iran a escaladat dramatic după atacul cu drone asupra bazei americane de la Al-Asad din 28 martie, soldat cu 14 morți. Administrația Trump a răspuns cu lovituri aeriene asupra unor ținte din provincia iraniană Khuzestan, provocând peste 200 de victime civile, potrivit cifrelor ONU. Armistițiul a fost negociat prin intermediari omanezi și qatarezi, dar fără participarea directă a Rusiei sau Chinei — detaliu remarcabil, având în vedere că ambele țări sunt aliați strategici ai Teheranului.
Cronologia ridică întrebări: de ce exact două săptămâni? De ce anunțul a venit cu 48 de ore înainte de summit-ul G7 de la Tokyo, unde SUA au obținut sprijin pentru noi sancțiuni împotriva Iranului? Și de ce presa mainstream occidentală a tratat armistițiul ca pe o „victorie diplomatică”, în timp ce presa iraniană l-a prezentat ca pe o „capitulare americană”?
Cine beneficiază? Industria de apărare americană a înregistrat creșteri bursiere de 12-18% în perioada armistițiului, cu contracte noi pentru rachete Patriot și sisteme THAAD. Petrolul Brent a oscilat între 78 și 92 USD/baril, volatilitate care a generat profituri uriașe pentru traderi. Iar Iranul — oficial izolat economic — a reușit să exporte peste 1,2 milioane de barili pe zi către China în martie, cifră record din 2018.
Dacă miercuri seara trece fără acord, scenariul militar este clar: reluarea bombardamentelor, probabil vizând infrastructura nucleară de la Natanz și Fordow. Ceea ce nimeni nu spune: un astfel de atac ar putea declanșa represalii iraniene prin proxy-uri din Liban (Hezbollah), Yemen (Houthis) și Irak (miliții șiite), transformând conflictul bilateral într-unul regional.
Întrebarea pe care „experții” o evită: dacă armistițiul a fost doar o pauză tehnică pentru repoziționare militară, atunci ce anume se negociază de fapt? Și dacă negocierile eșuează — cum afirmă Trump — cine a dorit acest eșec?