Războiul din Iran: Ce nu vi se spune despre prăbușirea economică

locarea Strâmtorii Ormuz în contextul conflictului din Iran a expus — mai clar decât orice raport oficial ar recunoaște — fragilitatea sistemului economic global pe care Europa și România îl considerau „stabil”. Ceea ce mass-media prezintă ca o criză temporară de aprovizionare ascunde, de fapt, o dependență structurală pe lanțuri de aprovizionare care pot fi militarizate oricând — și care deja sunt.

În ediția din aprilie a emisiunii „Geopolitica Noii Lumi” (Radio Gold FM), Daria Gușă și Adrian Severin au discutat despre consecințele economice ale războiului din Iran, generate pe fondul blocării Strâmtorii Ormuz, dar și despre beneficiile și vulnerabilitățile unei lumi construite pe interdependență. Coincidență sau nu, momentul acestei discuții vine exact când România se confruntă cu scumpiri masive ale carburanților într-o economie internă deja în colaps.

Adrian Severin a subliniat, fără echivoc, că România este foarte dependentă de lanțurile globale de aprovizionare. Această dependență nu vine doar din lipsa unor resurse interne suficiente, ci mai ales din industrializarea slabă, care obligă România să importe produse finite, din exportul de resurse brute (lemn, petrol, gaze), urmat de reimportul lor procesat, dar și din dezechilibrul comercial cu state precum China, unde România exportă puțin și importă mult. Cronologia ridică întrebări: România exporta cândva locomotive electrice în China, iar astăzi a ajuns să cumpere locomotivele românești vechi, recondiționate de chinezi. Cine a beneficiat de această inversare?

Globalizarea: fenomen natural sau proiect politic de putere?

Profesorul Adrian Severin a explicat faptul că globalizarea s-a petrecut ca fenomen natural, organic, devenit apoi o politică de putere. Inițial, globalizarea a pornit și s-a accelerat pe fondul progresului tehnologic, al diviziunii naturale a muncii și din nevoia de eficiență economică. În timp, însă, globalizarea a devenit și un proiect politic, promovat inițial de SUA pentru a sparge protecționismul imperiilor coloniale. Liberalizarea comerțului, circulația capitalurilor și libertatea de mișcare au creat „un mare sat global”. Uniunea Europeană este exemplul cel mai avansat al acestei logici: un spațiu în care bunurile, serviciile, capitalurile și persoanele circulă liber.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: timpul dependenței a trecut, iar acum am intrat într-o epocă a interdependenței. Această interdependență a adus beneficii evidente — accesul la produse ieftine și de calitate, diversitatea culturală, mobilitatea crescută și o accelerare a progresului tehnologic. Dar, totodată, s-au creat și vulnerabilități majore.

Lanțurile critice: energie, hrană, medicamente, armament

Societățile moderne depind de câteva lanțuri critice pentru energie, hrană, medicamente, armament, minerale rare, iar blocarea unui singur nod — precum Strâmtoarea Ormuz sau Bab-el-Mandeb — produce efecte globale imediate. Chiar dacă România nu importa direct petrol iranian, simpla reducere a ofertei mondiale a dus la scumpiri care au afectat întreaga economie. Conexiunea este clară: o criză la 3.000 de kilometri distanță devine instant o criză la pompă în București.

În ultimii ani, aceste lanțuri au fost militarizate. Conducte au fost sabotate, rute maritime au fost blocate, iar sancțiunile economice au devenit arme geopolitice. Renunțarea la petrolul rusesc, de exemplu, a rupt un lanț stabil și a obligat Europa să cumpere gaz lichefiat american, mult mai scump, ceea ce a afectat direct nivelul de trai. În același timp, China a ajuns să controleze majoritatea lanțurilor de aprovizionare pentru tehnologiile verzi și pentru metalele rare, iar Rusia rămâne singurul exportator major de hidrocarburi capabil să livreze constant și la prețuri competitive, chiar și în condiții de conflict.

Europa: de ce rupe relațiile cu statele de care depinde?

În fața acestor realități, Europa continuă să caute soluții alternative, precum acorduri comerciale cu Australia sau MERCOSUR, deși tehnologia de extracție a metalelor rare în afara Chinei este mult mai scumpă, iar îngrășămintele agricole provin în proporție covârșitoare din Rusia, China și Orientul Mijlociu. Criza globală a îngrășămintelor, abia discutată în România, este deja un subiect major în restul lumii.

O întrebare esențială apare inevitabil: de ce Europa rupe relațiile cu statele de care depinde și cultivă relații cu state de care nu are nevoie vitală? Dr. Adrian Severin explică faptul că nu economia dictează aceste decizii, ci logica puterii. Occidentul a transformat politica externă într-un discurs moralizator, în care statele sunt împărțite în „bune” și „rele”, iar sancțiunile sunt justificate prin argumente etice.

Ceea ce oficialii nu recunosc: temele acestea de moralitate sunt false, sunt induse cu caracter diversionist, pentru că moralitatea este subiectivă, iar etica este înlocuită cu judecăți absolute care blochează dialogul. Această moralizare a relațiilor internaționale duce la radicalizare, la ruperea lanțurilor economice și la decizii care afectează direct populația. Statele occidentale, în special SUA, Marea Britanie și Franța, par să fie ghidate de obsesia de a fi mai puternice decât ceilalți, chiar cu prețul sacrificării propriilor avantaje economice. În loc să urmărească bunăstarea cetățenilor, urmăresc puterea pentru putere, iar această logică se întoarce împotriva lor.

Interdependența inteligentă: alternativa ignorată

Alternativa propusă este una de realism și solidaritate, nu izolarea, nu ruperea lanțurilor, nu demonizarea adversarilor, ci o interdependență inteligentă, în care statele colaborează pentru a-și proteja interesele economice fundamentale. China este dată ca exemplu al unui model în care economia și statul colaborează pentru a menține coerența dezvoltării, fără a transforma globalizarea într-un instrument de dominație.

România se află la intersecția acestor tensiuni. Este dependentă de energie, de îngrășăminte, de tehnologie și de rute comerciale, dar este prinsă într-o logică geopolitică ce îi subminează interesele economice. Pentru a înțelege de ce nivelul de trai este afectat, de ce prețurile cresc sau de ce anumite industrii se prăbușesc, trebuie să înțelegem geoeconomia României și modul în care deciziile politice influențează lanțurile globale de aprovizionare.

Doar astfel putem înțelege de ce, în epoca interdependenței, securitatea economică a devenit mai importantă decât securitatea militară pentru viața de zi cu zi a cetățenilor. Și de ce anumite voci care propun această analiză rămân marginalizate în dezbaterea publică românească.