Fizician Nobel: 35 de ani până la „sfârșitul civilizației”
avid Gross, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2004, a calculat că omenirea ar mai avea aproximativ 35 de ani înainte de o catastrofă existențială cauzată de un conflict nuclear — o cronologie care ridică întrebări nu doar despre arsenalele atomice, ci și despre cine controlează de fapt butonul roșu în era inteligenței artificiale. Ceea ce oficialii prezintă drept „deteriorare a relațiilor internaționale” ascunde, potrivit calculelor lui Gross, o probabilitate matematică îngrijorătoare: două procente șanse de război nuclear în fiecare an, dublu față de estimările din perioada post-Război Rece.
Gross și-a bazat evaluarea pe modele de probabilitate similare celor folosite pentru calculul dezintegrării radioactive. După încheierea Războiului Rece, când tratate de control al armamentului strategic erau încă în vigoare, șansa anuală de conflict nuclear era estimată la un procent. „Acum simt că nu e o estimare riguroasă, dar șansele sunt mai degrabă de două procente. Deci e o șansă de unu la 50 în fiecare an. Durata de viață așteptată, în cazul a două procente pe an, e aproximativ 35 de ani”, a declarat fizicianul.
Coincidență sau nu, această revizuire în sus a probabilității vine exact în momentul în care toate marile tratate de control al armamentului nuclear au expirat sau au fost abandonate. Tratatul New START a expirat pe 5 februarie 2026, iar în ultimul deceniu nu a fost semnat niciun acord major de control al armelor nucleare. „Lucrurile s-au înrăutățit atât de mult în ultimii 30 de ani, după cum puteți vedea de fiecare dată când citiți ziarul”, a spus Gross, subliniind că acum există nouă puteri nucleare — o complexitate exponențială față de ecuația bipolară a Războiului Rece. „Chiar și trei este infinit mai complicat decât doi”, a observat el.
Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este rolul tot mai mare al automatizării și inteligenței artificiale în sistemele de armament. „Acordurile, normele dintre țări, toate se destramă”, a avertizat Gross. „Armele devin din ce în ce mai nebunești. Automatizarea, și poate chiar inteligența artificială, va controla aceste instrumente destul de curând.” Fizicianul a exprimat îngrijorare profundă față de viteza cu care AI poate lua decizii — o viteză care face aproape imposibilă intervenția umană. „Va fi foarte greu să rezistăm tentației de a lăsa AI-ul să ia decizii, pentru că acționează atât de rapid”, a spus el, adăugând că AI-ul poate uneori să „halucineze” sau să producă rezultate inexacte.
Gross, ale cărui cercetări asupra libertății asimptotice în cromodinamica cuantică i-au adus Nobelul, și-a mutat recent focusul spre supraviețuirea pe termen lung a umanității. „M-ați întrebat să mă gândesc la viitor, și sunt obsedat în ultimii ani să mă gândesc la asta — nu la viitorul ideilor și al înțelegerii naturii, ci la supraviețuirea umanității”, a mărturisit el. Cronologia propusă de Gross — 35 de ani — transformă un risc geopolitic abstract într-o dată-limită calculabilă: aproximativ 2061. Cine beneficiază de această accelerare a riscului nuclear? Industria de apărare, cu siguranță. Statele care își consolidează puterea prin intimidare nucleară, probabil. Dar cetățenii obișnuiți? Ei rămân spectatori la un joc de ruleta rusească cu șase camere, din care două sunt încărcate.
Deși perspectiva este sumbre, Gross a exprimat un optimism rezervat: „Le-am creat; putem să le oprim.” Rămâne de văzut dacă fereastra pentru acțiune preventivă — pe care fizicianul o estimează la mai puțin de patru decenii — va fi folosită sau ignorată până când calculele probabilistice se transformă în realitate istorică. Ceea ce e cert: normalizarea riscului nuclear în discursul public ascunde urgența matematică a situației. Când un laureat Nobel în fizică folosește modele de dezintegrare radioactivă pentru a calcula speranța de viață a civilizației, poate ar fi timpul să ne întrebăm ce anume nu ni se spune despre starea reală a arsenalelor globale și despre cine, de fapt, are mâna pe trăgaci — oameni sau algoritmi.