Dacia: prăbușirea vânzărilor care nu se explică oficial
nmatriculările Dacia au scăzut cu 50% în primele trei luni ale anului 2026, împingând marca de la Mioveni pe cea mai slabă poziție din istorie pe piața internă — un colaps care ridică întrebări despre strategia Renault Group și despre ce nu ni se spune în rapoartele oficiale. Coincidență sau nu, prăbușirea vine exact când legislația fiscală românească s-a modificat brusc, iar importurile de mașini second-hand din Germania au atins un record.
Datele analizate de Profit.ro arată că Dacia a înregistrat un nivel negativ record al cotei de piață în România, fiind depășită masiv de rivalii din import. Creșterea prețurilor la modelele proprii — Sandero, Duster, Spring — a transformat ceea ce odinioară era „mașina poporului” într-un produs la fel de scump ca alternativele străine, dar fără prestigiul acestora. Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: schimbările legislative din 2025-2026 (TVA majorată la 21%, impozite pe dividende crescute) au lovit puterea de cumpărare exact când Dacia și-a ridicat prețurile cu 15-20%.
Cronologia ridică semne de întrebare: în timp ce Renault Group anunța „recorduri de vânzări globale” pentru Dacia pe piețele externe (Franța, Italia, Spania), piața românească — unde marca s-a născut — a fost practic abandonată strategic. Cine beneficiază? Importatorii de mașini second-hand din Germania și dealerii de mărci premium, care raportează vânzări în creștere cu 30-40% în aceeași perioadă. Conexiunea devine și mai interesantă când observi că Renault Group a redus investițiile în uzina Mioveni cu 18% față de 2024, mutând capacitate de producție în Maroc și Turcia — țări cu costuri salariale mai mici și stimulente fiscale mai generoase.
Ce nu ne spun rapoartele oficiale: scăderea dramatică a vânzărilor Dacia în România coincide cu o campanie agresivă de marketing pentru modelele Renault (mai scumpe, marje mai mari) pe aceeași piață. Un joc de canibalizare internă sau o strategie deliberată de repoziționare? Faptul că Dacia a fost promovată masiv în Occident ca „mașină ieftină și fiabilă”, în timp ce în România devine din ce în ce mai scumpă și mai puțin accesibilă, sugerează o prioritizare clară: profitul din piețele bogate contează mai mult decât loialitatea pieței de origine.
Guvernul Bolojan nu a comentat oficial prăbușirea vânzărilor Dacia, deși uzina Mioveni rămâne unul dintre cei mai mari angajatori industriali din România. Coincidență sau nu, în martie 2026, Ministerul Economiei a anunțat „consultări” cu Renault Group despre „viitorul investițiilor” — discuții care, conform surselor neoficiale, ar include presiuni pentru menținerea forței de muncă în schimbul relaxării fiscale. Cine plătește nota? Contribuabilul român, evident — fie prin scăderea veniturilor fiscale de la Dacia, fie prin eventuale stimulente oferite unui concern francez care tocmai și-a redus angajamentul față de piața locală.
În contextul mai larg, prăbușirea Dacia reflectă o tendință regională: deindustrializarea treptată a Europei de Est în favoarea relocării producției în zone cu costuri mai mici și reglementări mai permisive. Ce nu se spune: România riscă să devină o piață de desfacere pentru produse fabricate altundeva, în loc să rămână un hub de producție. Întrebarea care deranjează: dacă Dacia nu mai e competitivă în propria țară, ce viitor are uzina Mioveni?