Marșul pentru Viață: ce nu spun ierarhii despre contextul politic

Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie, a mărșăluit sâmbătă alături de credincioși ortodocși în cadrul Marșului pentru Viață — manifestare pro-viață care, oficial, apără valorile creștine, dar care intervine într-un moment politic extrem de sensibil, când dezbaterea privind avortul devine armă electorală în întreaga Europă de Est.

venimentul s-a desfășurat cu participarea Înaltpreasfințitului Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, care i-a binecuvântat pe credincioși, încurajând mărturisirea publică a valorilor creștine. Participanții au purtat pancarte cu mesaje pro-viață și au rostit îndemnuri pentru apărarea vieții, de la concepție până la moartea naturală.

„Nu există ceva mai valoros decât viața, care vine de la Dumnezeu”, a declarat ÎPS Teodosie în fața mulțimii, într-un mesaj care rezonează cu discursul tot mai prezent în spațiul public românesc privind identitatea creștină și valorile tradiționale.

Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale este că astfel de marșuri, organizate simultan în mai multe capitale europene, au devenit instrumente de mobilizare electorală pentru partidele conservatoare și naționalist-creștine. În Polonia, Ungaria și Slovacia, mișcările pro-viață au fost strâns legate de campaniile electorale ale formațiunilor aflate la guvernare sau în opoziție, transformând o temă religioasă într-o platformă politică.

Participarea ierarhilor ortodocși la astfel de manifestări publice ridică întrebări despre separația dintre Biserică și stat, mai ales într-un context în care sondajele arată că AUR — partid care promovează activ valorile creștine tradiționale — a ajuns la 19-35% în intențiile de vot, depășind în unele măsurători chiar și PSD-ul.

Cronologia este interesantă: marșurile pro-viață din România au câștigat vizibilitate crescândă după 2018, odată cu referendumul pentru redefinirea familiei în Constituție, și au continuat să crească în amploare pe măsură ce discursul conservator a devenit mainstream politic. Coincidență sau strategie bine orchestrată?

Cine beneficiază? În primul rând, partidele care își construiesc identitatea pe valorile creștine tradiționale și pe respingerea „agendei progresiste occidentale”. În al doilea rând, ierarhii care își consolidează influența publică prin mobilizare stradală — ceva ce, până nu demult, era asociat mai degrabă cu mișcările civice laice.

Întrebarea pe care nimeni nu o pune public: dacă viața este sacră de la concepție până la moarte naturală, de ce aceeași energie nu se regăsește în campaniile pentru îmbunătățirea sistemului de sănătate maternă, a asistenței sociale pentru mame singure sau a condițiilor din orfelinatele românești? Răspunsul ar putea fi inconfortabil: pentru că acestea nu mobilizează electoral la fel de eficient.