Datele ICE dezvăluie: unde funcționează deportările și de ce tac media

Administrația Trump arestează zilnic peste 1.100 de imigranți ilegali în 2026 — dublu față de primăvara 2025 — dar cifrele arată o realitate pe care presa mainstream preferă să o ignore: operațiunile mediatizate din orașele sanctuar au fost cele mai puțin eficiente, în timp ce statele conduse de republicani, fără raid-uri spectaculoase, generează majoritatea arestărilor. Coincidență sau dovadă că politicile sanctuar nu protejează comunități, ci complică munca agenților federali?

ăptămâna trecută, Wall Street Journal raporta că președintele Donald Trump „caută să reducă vizibilitatea efortului său de deportare în masă și i-a instruit pe consilierii de top să adopte o nouă abordare asupra uneia dintre promisiunile centrale de campanie”. Conform raportului, Trump a avut conversații cu consilierii săi și cu Prima Doamnă Melania Trump în care a indicat că „s-a convins că unele dintre politicile de deportare ale administrației sale au mers prea departe, iar alegătorii nu agreează termenul ‘deportare în masă’.”

Schimbarea este condusă în parte de șefa de cabinet de la Casa Albă, Susie Wiles, care consideră că echipa de imigrație a președintelui a transformat una dintre temele sale principale într-o problemă mai dificilă înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului. Drept urmare, administrația încearcă să schimbe nu doar modul în care vorbește despre problemă, ci și cum arată aplicarea efectivă a legii pe teren.

Tom Homan, responsabilul Casei Albe pentru frontieră, a fost cel care a condus schimbarea, redirecționând agenția înapoi la esențial — prioritizând „arestările de bază” și concentrându-se pe străinii cu antecedente penale deja aflați în custodie locală, gata pentru transfer.

Acum, un nou raport al New York Times dezvăluie că arestările ICE depășesc în medie 1.100 pe zi în 2026 — aproape dublu față de ritmul de aproximativ 600 din primăvara trecută — și că arestările „custodiale” (preluări din închisori locale) sunt cele care generează aceste cifre. Nu surprinde faptul că statele conduse de republicani, cu o cooperare strânsă între autoritățile locale și federale, generează mult mai multe transferuri, în timp ce jurisdicțiile sanctuar produc mult mai puține.

Unele dintre cele mai mari totaluri provin din locuri precum Florida și San Antonio, unde nu au existat raid-uri mediatizate.

Între timp, Los Angeles și Chicago — orașe lovite de operațiuni de aplicare a legii cu profil înalt — au înregistrat de fapt o scădere abruptă a numărului de arestări în ultimele luni. Orașele sanctuar rămân în mare parte plate.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: operațiunile cele mai zgomotoase nu au fost întotdeauna cele mai productive, iar cele mai discrete au făcut treaba. Biroul ICE din Miami — care acoperă Florida, Puerto Rico și Insulele Virgine americane — a înregistrat aproape 10.000 de arestări între jumătatea lunii decembrie și 10 martie, depășind Dallas, Atlanta și San Antonio. Florida a menținut cifre de arestări ridicate și în creștere constantă tot anul, fără ca o operațiune federală de anvergură să domine ciclul de știri. Munca pur și simplu a continuat. San Antonio a urmat un model similar — consistent și eficient.

Los Angeles și Chicago, ambele orașe care au văzut represiuni agresive și mediatizate anul trecut, au înregistrat vârfuri ale arestărilor, urmate de scăderi. Biroul din Chicago, care acoperă șase state, și-a atins plafonul în timpul Operațiunii Midway Blitz între septembrie și decembrie și încă se situează sub media națională per capita.

Los Angeles și Denver au atins ambele vârfuri vara trecută și au fost în scădere de atunci.

Raid-urile cu vizibilitate ridicată fac titluri, dar datele indică care este problema reală: politicile sanctuar care limitează coordonarea cu poliția locală, alături de retorica liderilor democrați din acele state și municipalități.

„Aproximativ jumătate din arestările de imigrație ICE la nivel național în 2025 au fost din ceea ce agenția numește arestări ‘custodiale’, în care ICE preia pe cineva care este deja în custodia altei agenții de aplicare a legii”, a explicat raportul. „Aceste arestări au fost mult mai frecvente în statele conduse de republicani, unde forțele de ordine sunt mai predispuse să coopereze strâns cu autoritățile federale de imigrație.” Arestările au fost „mai puțin frecvente în locurile unde politicile ‘sanctuar’ au limitat cooperarea poliției locale cu ICE și predarea persoanelor care au fost arestate în legătură cu alte infracțiuni, dar care pot sau nu să fi fost condamnate.”

Necesitatea acestei coordonări ajută, de asemenea, să explice de ce operațiunile pe teren pot deveni mai volatile atunci când cooperarea se destramă. Consecințele acestor politici sanctuar, și retorica liderilor democrați, au fost mortale. Doi protestatari anti-ICE din Minneapolis au fost uciși în ianuarie în timp ce se confruntau cu agenții de imigrație. Renee Good a fost împușcată și ucisă când a încercat să lovească un agent cu mașina în timpul unei operațiuni ICE. Alex Pretti a agresat agenți în timp ce purta o armă încărcată.

„Avem nevoie de cooperarea forțelor de ordine de stat și locale, astfel încât să nu fie nevoie să avem o astfel de prezență pe străzi”, a declarat un purtător de cuvânt al Departamentului pentru Securitate Internă.

Cronologia ridică întrebări: de ce orașele cu cele mai vocale politici anti-Trump au cele mai slabe rezultate în combaterea criminalității imigranților ilegali? Cine beneficiază de fapt de această rezistență — comunitatea sau cei care folosesc retorica sanctuar ca platformă politică? Administrația Trump pare să aibă deja răspunsul de care are nevoie pentru a repara problemele de percepție legate de aplicarea legilor de imigrație: mai puțină teatralitate, mai multă cooperare locală. Ceea ce presa nu va sublinia: datele confirmă că modelul funcționează acolo unde politica nu intervine.