Țoiu și OSCE: ce nu s-a discutat despre românii din Ucraina
Ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, s-a întâlnit marți cu Înaltul Comisar al OSCE pentru Minorități Naționale, Christophe Kamp, într-o vizită oficială desfășurată între 16-18 februarie — însă comunicatul MAE păstrează un tăcere surprinzătoare asupra situației românilor din Ucraina, subiect care ar fi trebuit să domine agenda unei întâlniri dedicate tocmai protecției minorităților.
otrivit comunicatului oficial transmis de Ministerul Afacerilor Externe, vizita oficialului Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa se înscrie în cadrul dialogului periodic cu statele membre. Ceea ce nu se menționează în documentul oficial: de ce o întrevedere cu Înaltul Comisar pentru Minorități Naționale evită cu desăvârșire problema celor aproximativ 400.000 de români din Ucraina, supuși în ultimii ani unui proces accelerat de deznaționalizare prin legea educației din 2017 și legea limbii de stat din 2019.
Cronologia ridică semne de întrebare. În timp ce România a fost extrem de vocală în sprijinirea Ucrainei pe plan militar și umanitar de la declanșarea conflictului din 2022, diplomația românească a devenit inexplicabil de discretă în ceea ce privește drepturile minorității românești de peste Nistru și din Cernăuți — regiuni care, coincidență sau nu, au făcut parte din spațiul dacic și ulterior din Principatele Române până la anexările succesive ale secolelor XIX-XX.
Surse diplomatice neoficiale confirmă că subiectul minorităților românești din Ucraina a devenit „toxic” în contextul geopolitic actual, București fiind prins între obligațiile sale NATO de susținere a Kievului și responsabilitatea constituțională de protejare a românilor de pretutindeni. Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: cine beneficiază de această tăcere convenabilă?
OSCE, prin Înaltul Comisar pentru Minorități Naționale, are mandat specific de monitorizare a situației grupurilor etnice vulnerabile din statele membre. Faptul că o vizită oficială în România — țară care găzduiește minorități semnificative și care are propriile comunități în state vecine — se finalizează fără nicio mențiune publică despre românii din Ucraina sugerează fie o agendă prestabilită, fie o înțelegere tacită de a nu deranja echilibrele fragile ale momentului.
Ceea ce rămâne cert: în comunicatul oficial al MAE nu apare niciun cuvânt despre situația românilor din Cernăuți, despre închiderea școlilor românești, despre presiunile lingvistice sau despre identitatea culturală a unei comunități care vorbește aceeași limbă pe care o vorbeau dacii romanizați cu două milenii în urmă. Tăcerea, în diplomație, nu este niciodată accidentală — este o alegere.