
Dosarul Skinwalker: seiful secret pe care nimeni nu l-a găsit

n seif îngropat, gros de aproape un metru, construit ca să adăpostească „material sau țesut exotic” pe care nimeni nu l-a văzut vreodată. Despre asta vorbește cel mai recent lot de documente desecretizate de autoritățile americane, publicat vineri și obținut în avans de presa internațională. În total, aproape 40 de documente și trei clipuri video, printre care o înregistrare din 2020, în infraroșu, din Orientul Mijlociu, în care un obiect mic, incandescent, pare să traverseze prova unei nave militare.
Potrivit informațiilor difuzate, clipurile au fost incluse tocmai pentru că nici analiștii proprii ai autorităților nu le-au putut explica până acum. De la deschiderea arhivei, în mai, numărul total de înregistrări făcute publice a trecut de 500.
Ce spune versiunea oficială
Cea mai importantă piesă din noul lot nu e o imagine, ci o hârtie: pentru prima dată, autoritățile americane recunosc oficial existența așa-numitului „Raport de Zece Luni”, un dosar de 538 de pagini despre celebra fermă Skinwalker din Utah, scris de o companie contractată, Bigelow Aerospace Advanced Space Studies (BAASS). Documentul, predat în 2009 unei agenții de informații militare, descrie planul unui buzunar subteran de aproape 500 de metri pătrați, cu pereți groși de aproape un metru, menit să păstreze eventuale probe biologice sau materiale „exotice”.
Potrivit raportului, compania urmărea să obțină „componente recuperate și eșantioane biologice din mediul privat sau de la persoane și grupuri aflate în alte țări, inclusiv Brazilia”. Raportul susține, de asemenea, că anumite contacte neidentificate ar fi avut acces la informații „extrem de bine păzite” despre dovezi fizice — componente și eșantioane biologice — legate de vehicule aerospațiale avansate și de „piloții” acestora.
Versiunea oficială e totuși limpede pe un punct esențial: autoritățile spun că nu există nicio dovadă că seiful a fost vreodată construit și că niciunul dintre materialele căutate de companie nu a fost găsit.
Piesa care nu se leagă
Ferma, cumpărată în 1996 de miliardarul din Las Vegas Robert Bigelow pentru circa 200.000 de dolari, avea deja o reputație stranie: proprietarii anteriori vorbeau despre animale mutilate, lumini ciudate și fenomene de tip poltergeist. Un om de știință dintr-o agenție de informații militare, atras de o carte publicată în 2005 despre acest loc, a vizitat ferma în 2007 cu avionul lui Bigelow și de atunci povestește că ar fi văzut un obiect plutind în bucătăria casei.
Programul de cercetare, estimat la circa 22 de milioane de dolari, a rămas secret ani de zile, până când a fost dezvăluit public în 2017. BAASS a fost singurul ofertant și a câștigat contractul în 2008. Potrivit raportului, trei observatori militari — din aviație, marină și infanterie marină — au petrecut trei zile pe proprietate în 2009. Toți trei au descris o „zonă rece” apărută brusc în prima noapte; unul a raportat „o siluetă umanoidă întunecată” lângă o fostă gospodărie, iar pe o scară a fricii de la unu la zece, toți trei au notat șapte.
Când au urcat spre locul unde apăruse o lumină stranie, echipa a găsit, potrivit documentului, „țigări proaspete, de două mărci diferite, sugerând mai multe persoane” și cutii goale de băuturi energizante — un detaliu care, pentru susținătorii teoriei, ridică mai multe întrebări decât rezolvă.
Ce cred susținătorii teoriei — și ce spun scepticii
Pentru cei care cred că ferma Skinwalker ascunde un fenomen real, raportul confirmă ceea ce spuneau de ani buni: locul ar fi, în propriile cuvinte ale documentului, un „laborator viu” pentru studierea modului în care conștiința umană ar interacționa cu tehnologii aerospațiale avansate, inclusiv prin așa-numita „vizualizare la distanță”. Scepticii, în schimb, atrag atenția că absența oricărei dovezi fizice — a seifului, a eșantioanelor, a „materialului exotic” — rămâne elementul central: un proiect finanțat cu bani publici, construit în jurul unei ipoteze niciodată confirmate.
Dosarul inginerului de la Skunk Works
Lotul recent mai conține și prima copie completă a unui raport din 1953 scris de legendarul inginer Kelly Johnson, fondatorul diviziei secrete Skunk Works și proiectantul avioanelor de spionaj U-2 și SR-71. Din ferma sa din California, Johnson spune că a urmărit o elipsă neagră, nemișcată pe cer timp de câteva minute, înainte ca aceasta să dispară în mai puțin de un minut și jumătate. Un echipaj aflat atunci în zbor a confirmat observația.
„Sunt acum mai convins ca niciodată că astfel de aparate există, și am câțiva convertiți cu pregătire tehnică solidă la această credință”, a scris Johnson, potrivit documentului citat de presă. Inginerul ar fi fost „extrem de reticent” să scrie raportul și ar fi refuzat inițial să-l transmită mai departe; în cele din urmă, colegi de la companie l-au predat autorităților, care au clasificat observația drept „nor lenticular”.
Alte documente din arhivă vorbesc despre un cilindru acoperit cu țepi, observat în 1957 de un grup de pescari lângă Martha’s Vineyard, și despre desenul unui adolescent de 15 ani, care susținea că a văzut o farfurie zburătoare de aproape 40 de metri, cu hublouri, lângă o centrală nucleară din Michigan.
Ce rămâne neexplicat
Rămân, deocamdată, mai multe întrebări decât răspunsuri. Seiful de la Skinwalker a existat doar pe hârtie sau a fost construit și apoi șters din evidențe? De ce un inginer de calibrul lui Kelly Johnson, obișnuit să proiecteze cele mai avansate avioane ale epocii, a insistat că a văzut ceva ce nu se potrivea cu nicio explicație convențională? Și de ce, după zeci de ani și sute de dosare desecretizate, autoritățile americane continuă să găsească — potrivit propriilor declarații — zeci de milioane de documente nedigitalizate, încă nesăpate?
Președintele american a ordonat în februarie continuarea acestor publicări, numind subiectul OZN-urilor „complex, dar extrem de interesant și important”, și a spus că americanii pot acum „să decidă singuri ce se întâmplă”. Judecă și tu, din ce ai citit aici: coincidență, secret bine păzit sau doar o enigmă care încă așteaptă o explicație simplă?