Declarația de la Shenzhen: ce a convenit, de fapt, trio Putin-Xi-Trump

rei lideri, un comunicat comun și o întrebare care rămâne deschisă: va deveni această întâlnire un obicei anual sau a fost doar un gest de imagine? Pe marginea Summitului APEC de la Shenzhen, de la finalul lunii noiembrie, Vladimir Putin, Xi Jinping și Donald Trump s-au așezat la aceeași masă timp de 90 de minute, iar rezultatul a fost o declarație comună analizată pe larg de analistul Andrew Korybko.
Ce spune declarația comună
Potrivit textului citat de Korybko, cei trei lideri s-au angajat să discute reforma ONU, securitatea energetică, rolul Curții Penale Internaționale și necesitatea evitării unui război nuclear. Nu au fost publicate detalii despre eventuale schimbări în componența membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate, deși state precum Brazilia, Germania, India și Japonia își doresc de mult timp un loc permanent.
Pe partea energetică, declarația menționează intenția de a crește producția și livrările de produse petroliere rafinate și reafirmă importanța unor fluxuri energetice stabile — o formulare pe care Korybko o leagă de situația din Strâmtoarea Hormuz și de atacurile asupra infrastructurii energetice rusești.
Piesa care nu se leagă
Deși declarația pare un pas spre normalizare, analistul observă că multe dintre formulări repetă poziții deja cunoscute, fără angajamente concrete. Referitor la Curtea Penală Internațională, cei trei au susținut că principiul consimțământului statal și imunitatea oficialilor sunt esențiale și că organismele judiciare internaționale „nu trebuie să își depășească jurisdicția” — o poziție pe care Rusia, China și SUA o exprimă constant, fără noutăți reale.
La capitolul nuclear, liderii au reafirmat că „un război nuclear nu poate fi câștigat și nu trebuie purtat niciodată”, însă Korybko amintește că Trump a respins, în februarie, propunerea lui Putin de prelungire a tratatului New START, iar China refuză orice reducere a propriului arsenal nuclear, mult mai mic decât al celorlalte două puteri. Asta face, potrivit analistului, ca un acord nuclear trilateral să rămână puțin probabil.
Ce cred susținătorii dialogului
Korybko consideră că, deși întâlnirea nu a produs rezultate spectaculoase, importanța ei ar putea sta tocmai în faptul că s-ar putea repeta anual. „Ar putea deveni o tradiție anuală care, treptat, ar putea schimba lumea”, notează analistul, adăugând că astfel de discuții devin esențiale mai ales în perioade de criză.
Ce rămâne neexplicat
Rămâne de văzut dacă Washingtonul va presa Ucraina să oprească atacurile asupra infrastructurii energetice rusești, așa cum ar presupune angajamentul privind stabilitatea energetică, și dacă declarația va fi urmată de pași concreți sau va rămâne un gest simbolic. Korybko atrage atenția și asupra unui alt scenariu posibil: că va fi mai ușor pentru oricare doi dintre cei trei lideri să ajungă la o înțelegere bilaterală decât pentru toți trei împreună, ceea ce alimentează temerile unor analiști privind o eventuală strategie de triangulare, în stilul diplomației Nixon-Kissinger. Potrivit lui Korybko, cele trei puteri sunt conștiente de acest risc și este puțin probabil să permită ca interesele vreuneia dintre ele să fie sacrificate. Dacă acest tipar de dialog va deveni o tradiție reală sau va rămâne un episod izolat, doar timpul — și poate o nouă întâlnire — vor putea confirma.