Schwarz Group și vicepremierul Gheorghiu: coincidență sau interes?

icepremierul Oana Gheorghiu a trimis în februarie 2026 emailuri oficiale către instituții-cheie ale statului — inclusiv STS și ADR — în care întreba dacă sunt interesate de serviciile grupului german Schwarz, proprietarul Lidl și Kaufland, rezultă din documente consultate de Gândul. Ceea ce nu se spune: același grup a finanțat cu 250.000 de euro, prin Kaufland, unul dintre proiectele ONG-ului condus anterior de Gheorghiu. Iar șeful ADR, Vlad Dragoș, căruia vicepremierul i-a trimis aceste solicitări, a fost demis pe 4 mai 2026 pentru “insubordonare” și “opacitate instituțională”.

Emailurile copy-paste și presiunile pe instituții

Pe 12 februarie 2026, Oana Gheorghiu a expediat un email de pe adresa oficială a Guvernului către Autoritatea pentru Digitalizarea României, întrebând dacă instituția este interesată de “potențiale soluții, servicii sau capacități” oferite de Schwarz Digits — brațul IT al grupului german Schwarz. Textul emailului menționează “întâlniri exploratorii desfășurate la finalul lunii ianuarie 2026, la nivel guvernamental” — întâlniri despre care publicul nu a aflat nimic până la dezvăluirile recente.

Ulterior, Gheorghiu și-a cerut scuze pentru o greșeală: trimisese același text, cu copy-paste, și către Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS), către generalul inginer Ionel-Sorin Bălan. “Ne interesează perspectiva ADR, nu STS… am dat copy/paste textului, fără să fac modificările necesare”, a scris ea. Coincidență sau nu, emailul către STS conținea aceeași solicitare de evaluare a “opțiunilor tehnologice disponibile” din partea Schwarz — un gigant care operează în 32 de țări, cu afaceri de 175 miliarde de euro în 2024 și peste 30.000 de angajați în România.

În ambele emailuri, vicepremierul preciza: “Răspunsul dumneavoastră va fi integrat într-o informare consolidată către domnul Prim-Ministru, în vederea fundamentării unor eventuale decizii strategice ulterioare.” Cronologia ridică întrebări: de ce o funcționară guvernamentală promovează activ serviciile unei corporații private? Ce “decizii strategice” se pregăteau, și cine beneficia de fapt?

Kaufland, donator generos pentru proiectele Oanei Gheorghiu

Grupul Schwarz nu era un străin pentru Oana Gheorghiu. Kaufland — unul dintre pilonii retail ai grupului — a donat 250.000 de euro pentru unul dintre proiectele ONG-ului condus de Gheorghiu înainte de intrarea sa în guvern. Documentele confirmă: conexiunea financiară dintre vicepremier și corporația germană există și datează dinainte de funcția oficială.

Schwarz Digits, divizia IT a grupului, “livrează soluții și produse digitale de încredere”, conform site-ului oficial. În România, Schwarz are afaceri cumulate de circa 9 miliarde de euro — o prezență masivă care acum, prin intermediul vicepremierului, solicita intrarea în infrastructura digitală și de securitate a statului român. Ce nu se spune în comunicatele oficiale: care ar fi fost implicațiile strategice ale unei astfel de colaborări pentru suveranitatea digitală a României?

Întâlnirile “confidențiale” cu Guvernul Bolojan

Documentele arată că reprezentanții Schwarz au fost în România în ianuarie 2026 și martie 2026. Despre vizita din ianuarie nu s-a aflat nimic public — până acum. Gheorghiu scrie în emailuri că au existat “întâlniri exploratorii desfășurate la finalul lunii ianuarie 2026, la nivel guvernamental”. Cine a participat? Ce s-a discutat? De ce secretul?

În martie 2026, premierul Ilie Bolojan l-a primit oficial la Palatul Victoria pe Gerd Chrzanowski, CEO-ul Schwarz Group. Comunicatul guvernamental a prezentat întâlnirea ca fiind despre “reducerea deficitului comercial al României”. Dar publicul nu a aflat că aceasta nu era prima discuție exploratorie — ci cel puțin a doua, după cea din ianuarie menționată de Gheorghiu. Coincidență sau strategie coordonată?

“Premierul Bolojan a mulțumit reprezentanților Schwarz Group pentru investițiile realizate în România și a adăugat că economia națională oferă oportunități pentru dezvoltarea portofoliului de proiecte pe piața românească”, a transmis guvernul. Ce “portofoliu de proiecte” exact? Contracte publice pentru infrastructura digitală? Acces la date sensibile? Întrebările rămân fără răspuns oficial.

Demiterea șefului ADR: “insubordonare” sau refuz de a colabora?

Pe 4 mai 2026, Oana Gheorghiu l-a demis pe Vlad Dragoș, șeful Autorității pentru Digitalizarea României — exact instituția căreia îi trimisese în februarie emailul despre Schwarz. Motivele invocate pe Facebook: “eșecuri operaționale” și “insubordonare și opacitate instituțională: refuzul repetat de a colabora cu ministerul tutelar”.

Cronologia ridică semne de întrebare: vicepremierul pune presiuni pe șeful ADR să evalueze serviciile unui grup german care a finanțat proiectele ei personale. Șeful ADR nu colaborează conform așteptărilor. La două luni și jumătate distanță, șeful ADR este decapitat. Coincidență sau consecință?

Mai mult, pe 13 mai 2026, Gheorghiu făcea un apel public ca Parchetul General să ofere “consultanță” Guvernului despre cum să găsească dovezi de activități infracționale în instituții. Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: ar trebui procurorii să instruiască guvernul — sau să ancheteze un posibil trafic de influență în interiorul acestuia?

Ce nu ni se spune despre suveranitatea digitală

Schwarz Digits operează infrastructuri cloud și soluții IT pentru corporații din toată Europa. Intrarea unui astfel de gigant în sistemele digitale ale statului român — mai ales în instituții sensibile precum STS sau ADR — ridică întrebări de suveranitate. Cine controlează datele? Cine are acces la infrastructura critică? Și de ce aceste discuții au fost ținute în secret, fără dezbatere publică sau transparență parlamentară?

În contextul european al “suveranității digitale” — pe care chiar Gheorghiu o invocă în emailurile sale — dependența de furnizori privați străini este privită cu suspiciune crescândă. Franța și Germania și-au construit propriile infrastructuri cloud publice tocmai pentru a evita acest risc. România, în schimb, pare să fi negociat în culise, fără consultare publică, cu un gigant german care are interese comerciale masive pe piața locală.

Cine beneficiază de fapt de aceste “decizii strategice ulterioare” despre care scria Gheorghiu? Statul român — sau corporația care a finanțat proiectele personale ale vicepremierului?