Un singur vot: cum a picat extinderea puterii CNA în Senat
a câteva ore după ce Consiliul Național al Audiovizualului a retras licențele Realitatea TV și Gold FM, Senatul României a respins — cu un singur vot lipsă — un proiect de lege care ar fi extins atribuțiile CNA asupra mesajelor de interes public difuzate la radio și televiziune. Coincidență de calendar sau sincronizare calculată? Cele patru partide din Coaliția de guvernare (PSD-PNL-USR-UDMR) nu au reușit să adune cele 67 de voturi necesare — s-au oprit la 66. Senatul era cameră decizională, astfel că inițiativa legislativă și-a încheiat parcursul parlamentar. Ceea ce oficialii prezintă drept „un vot tehnic ratat” ridică întrebări mai largi despre cine controlează narațiunea media în România și ce instrumente juridice sunt pregătite pentru consolidarea acestui control.
Cronologia care ridică semne de întrebare
Marți dimineață, CNA a anunțat retragerea licențelor pentru Realitatea TV și Gold FM — două posturi cunoscute pentru liniile editoriale critice la adresa guvernării actuale și favorabile unor voci din opoziție. Marți după-amiază, în plenul Senatului, se votează un proiect care ar fi dat CNA-ului competența legală de a stabili criterii obligatorii pentru difuzarea mesajelor de interes public, campaniilor sociale și apelurilor caritabile la radio și TV. Proiectul pică la un vot. Opoziția explodează: „Azi anulați vocea poporului, mâine o să anulați partide”, declară senatoarea Cristina Dumitrescu (AUR), cerând desființarea CNA. Clement Sava (PACE) trage paralela cu Republica Moldova: „Întâi au închis televiziuni, pe urmă au interzis partide. Este începutul oficial al dictaturii în media.”
Senatorul USR Ștefan Pălărie răspunde că „rușii se simt foarte lezați” și că decizia CNA este „administrativă și juridică”, nu politică. Din bancă, senatorul AUR Ciprian Titi Stoica îi strigă: „Bolșevicule! Ești un bolșevic!” Schimbul verbal ilustrează polarizarea profundă din Parlament — dar și faptul că ambele tabere folosesc etichete ideologice pentru a evita discuția de fond: cine decide ce se difuzează la TV și radio în România?
Ce prevedea proiectul respins — și de ce contează
Conform textului legislativ, CNA ar fi primit atribuția de a emite norme obligatorii privind criteriile pe care trebuie să le respecte instituțiile publice și ONG-urile atunci când promovează mesaje de interes public, apeluri umanitare și campanii sociale la radio și TV. Inițiatorii susțineau că măsura ar fi asigurat „un cadru favorabil pentru campanii privind siguranța, sănătatea, educația, solidaritatea socială, protecția mediului, prevenirea violenței și a altor fenomene antisociale, fără a afecta sfera comunicărilor comerciale sau a publicității”.
Ceea ce nu se menționează în expunerea de motive: cine ar fi stabilit, în practică, ce înseamnă „interes public”? Și cine ar fi supravegheat ca aceste criterii să nu devină instrumente de filtrare ideologică? În contextul în care CNA a demonstrat, prin decizia de marți, că poate retrage licențe fără consultare publică prealabilă, extinderea atribuțiilor sale ar fi consolidat un mecanism de control asupra conținutului media — mecanism care, teoretic, ar fi trebuit să fie neutru politic, dar a cărei aplicare practică ridică semne de întrebare.
Cine beneficiază de status quo-ul actual?
Respingerea proiectului — la un singur vot distanță — sugerează fie o greșeală de calcul parlamentar al Coaliției, fie o fisură internă în cadrul majorității. PSD, PNL, USR și UDMR au votat împreună în ultimele luni pe dosare mult mai controversate. De ce exact acest proiect nu a trecut? Și cine, în cadrul Coaliției, ar fi avut interes să îl blocheze discret? Faptul că votul a fost atât de strâns — 66 din 67 — arată că cineva a lipsit deliberat sau a votat împotrivă fără să o recunoască public.
Opoziția, în schimb, a câștigat un argument de campanie: „Coaliția vrea să cenzureze media, dar nu reușește nici măcar să își coordoneze voturile”. AUR și PACE au transformat episodul într-o narațiune despre „dictatură în devenire” — narațiune care, indiferent de validitatea ei factuală, rezonează cu segmentul de electorat sceptic față de instituțiile statului. Iar USR, prin vocea senatorului Pălărie, a ales să eticheteze critica drept „influență rusă” — o tactică retorică din ce în ce mai frecventă în spațiul public românesc, dar care evită să răspundă la întrebarea de fond: cine decide ce e propagandă și ce e jurnalism legitim?
Ce nu se spune în rapoartele oficiale
Decizia CNA de a retrage licențele Realitatea TV și Gold FM a fost prezentată ca o măsură administrativă, bazată pe încălcări repetate ale legislației audiovizuale. Dar cronologia ridică întrebări: de ce exact acum? Realitatea TV a fost sancționată de CNA de zeci de ori în ultimii ani — de ce tocmai în aprilie 2026, la câteva luni după alegerile prezidențiale anulate și în plin climat de tensiune politică, se ia decizia finală? Și de ce exact în aceeași zi în care Senatul urma să voteze extinderea atribuțiilor CNA?
Există o logică instituțională în spatele acestor decizii — sau există o logică politică? Faptul că nimeni din Coaliție nu a oferit o explicație publică pentru eșecul votului din Senat sugerează că răspunsul la această întrebare nu e unul pe care guvernarea actuală dorește să îl facă public. Iar faptul că opoziția a transformat episodul într-o bătălie simbolică pentru „libertatea presei” arată că ambele tabere folosesc CNA ca instrument de război mediatic — nu ca instituție independentă de reglementare.
Cine beneficiază, în final, de această confuzie? Cu siguranță nu cetățeanul obișnuit, care rămâne fără două posturi de televiziune și radio — indiferent dacă le urmărea sau nu — și fără o explicație clară despre ce înseamnă, în 2026, „interes public” în spațiul mediatic românesc.