Trump promite dosarele OZN „foarte curând”

reședintele american Donald Trump a anunțat pe 17 aprilie 2026 că administrația sa va începe „foarte curând” să publice documente clasificate legate de viața extraterestră și fenomene aeriene neidentificate — o promisiune care ridică mai multe întrebări decât răspunsuri. Ce anume se pregătește să fie „dezvăluit”, și mai ales: ce va rămâne în continuare ascuns în arhivele militare? Coincidență sau nu, anunțul vine la câteva zile după misiunea Artemis II în jurul Lunii, moment în care interesul public pentru spațiu cosmic a atins cote maxime.

„După cum vă amintiți, recent am dispus Secretarului Apărării să înceapă eliberarea fișierelor guvernamentale legate de OZN-uri și fenomene aeriene neexplicate”, a declarat Trump în fața audienței Turning Point Action din Phoenix, Arizona. „Sunt încântat să raportez astăzi că acest proces este în plină desfășurare și am găsit multe documente foarte interesante, trebuie să spun. Primele publicări vor începe foarte, foarte curând.”

Ordinul prezidențial a fost emis pe 19 februarie 2026, printr-o postare pe Truth Social, invocând „interesul imens” al publicului pentru aceste fișiere. Guvernul SUA deține mii de documente legate de rapoarte istorice despre OZN-uri și fenomene extraterestre, inclusiv peste 12.600 de rapoarte din Proiectul Blue Book (1947–1969). O parte dintre aceste înregistrări, fotografii și înregistrări audio sunt deja accesibile publicului prin Arhivele Naționale — ceea ce ridică întrebarea: ce este atât de „interesant” în ceea ce urmează să fie dezvăluit, dacă atâtea documente sunt deja publice?

Cronologia ridică semne de întrebare. Anunțul vine exact când NASA relansează programul Artemis, când bugetele militare spațiale cresc exponențial, și când Forța Spațială a SUA — creată în 2019 sub primul mandat Trump — primește finanțări record. Cine beneficiază de fapt de această „transparență” programată?

Investigatorul OZN Donald Schmitt, autor bestseller și cercetător principal la Muzeul Internațional OZN din Roswell, New Mexico, nu este impresionat. „Am foarte puțină speranță că documentele vor dovedi ceva mai mult decât ceea ce a fost deja publicat”, a declarat Schmitt pentru The Epoch Times. „Sunt doar documente. Nu dovedesc nimic. Trebuie să încetăm să dansăm în jurul ideii că vrem să vedem fișiere sau documente. Vreau să țin în mână o bucată din hardware. Vreau să văd o probă de țesut. Duceți-mă unde păstrați corpurile după toți acești ani.”

Schmitt, care a petrecut decenii cercetând presupusa prăbușire a unui OZN la aproximativ 120 km nord de Roswell în 1947, a subliniat că investigatorii independenți au strâns 150 de martori oculari pentru ca oficialii guvernamentali să îi intervieveze — dar nimeni nu a fost interesat să vorbească cu ei. „Avem 30 de mărturii de pe patul de moarte. Nu sunt interesați”, a spus Schmitt despre investigatorii guvernamentali. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: de ce nu?

Secretarul Apărării Pete Hegseth a declarat pe 23 februarie că echipa sa „lucrează chiar acum” la pregătirea documentelor, fără a oferi un calendar concret. Vicepreședintele JD Vance a mers și mai departe într-un interviu din 27 martie cu comentatorul conservator Benny Johnson: „Când am intrat în funcție, eram obsedat de dosarele OZN. Nu am putut să petrec suficient timp pe acest subiect ca să îl înțeleg pe deplin. O să ajung la fund.” Apoi a adăugat o notă intrigantă: „Nu cred că sunt extratereștri. Cred că sunt demoni oricum, dar asta e o discuție lungă.”

Conexiunea interesantă: Vance invocă o interpretare teologică a fenomenului — exact tipul de cadru narativ care ar putea fi folosit pentru a recontextualiza „dezvăluirile” viitoare nu ca dovezi științifice, ci ca fenomene „spirituale” sau „inexplicabile”. O strategie de limitare a daunelor, sau o convingere sinceră? Ce nu ni se spune despre ce au văzut cu adevărat oficialii de rang înalt în aceste dosare?

Publicul va primi „documente foarte interesante” — dar hardware-ul, probele biologice, martorii de pe patul de moarte rămân în continuare în zona de umbră. Transparența programată sau diversiune controlată? Răspunsul, ca întotdeauna, nu va fi în ceea ce ni se arată — ci în ceea ce rămâne ascuns.