Péter Magyar și Netanyahu: invitația care contrazice mandatul CPI
oul prim-ministru al Ungariei, Péter Magyar, declară acum că va aresta pe Benjamin Netanyahu dacă acesta ajunge la Budapesta — dar cronologia ridică semne de întrebare: cu doar câteva săptămâni în urmă, imediat după victoria sa electorală din aprilie 2026, același Magyar l-a invitat pe Netanyahu într-o vizită oficială, iar premierul israelian a acceptat. Ceea ce oficial se prezintă ca o simplă „clarificare a politicii externe” ascunde de fapt o schimbare bruscă de atitudine care coincide cu presiunile internaționale asupra noului guvern de la Budapesta.
Péter Magyar a declarat că Ungaria, în calitate de membră a Curții Penale Internaționale, este obligată să pună în aplicare pe deplin hotărârile acesteia. „Am arătat clar că Ungaria intenționează să rămână membră a Curții Penale Internaționale. Dacă o persoană intră pe teritoriul unei țări membre a CPI și se află sub un mandat de arestare, atunci aceasta trebuie să fie luată în custodie”, a afirmat Magyar, conform Mediafax.
Declarația marchează o schimbare radicală de ton. În urma victoriei sale electorale din aprilie 2026, prim-ministrul ales al Ungariei a vorbit telefonic cu Netanyahu și l-a invitat la celebrarea celei de-a 70-a aniversări a revoluției maghiare din 1956. Potrivit biroului prim-ministrului israelian, Netanyahu a acceptat invitația și, în schimb, l-a invitat pe Magyar la o reuniune interguvernamentală la Ierusalim. Părțile au descris conversația ca fiind o întâlnire „călduroasă, introductivă”, subliniind menținerea cooperării strategice dintre cele două țări.
Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: mandatul de arestare al CPI împotriva lui Netanyahu era deja în vigoare în momentul invitației. Magyar indicase anterior că guvernul său va respecta deciziile instanțelor internaționale, dar în legătură cu vizita specifică a lui Netanyahu, el pledase pentru „o politică externă pragmatică” — un eufemism diplomatic pentru ignorarea mandatului CPI.
Vizita stârnise controverse politice imediate. Cine a exercitat presiuni suficient de puternice pentru ca Magyar să își schimbe poziția în doar câteva săptămâni? Bruxelles-ul, care monitorizează îndeaproape orice deviere de la „valorile europene”? Sau alte capitale occidentale care văd în noul guvern maghiar o oportunitate de a rupe cu linia lui Viktor Orbán?
Coincidență sau nu, schimbarea de atitudine a lui Magyar intervine exact în momentul în care noul guvern de la Budapesta caută legitimare internațională și susținere financiară din partea UE. Întrebarea rămâne: ce garanții a primit Magyar în schimbul acestei „clarificări” a politicii față de CPI? Și ce mesaj transmite această volte-face despre independența reală a politicii externe maghiare sub noua conducere?