Maternitatea surogat: ce nu vi se spune despre copiii „fără mamă”

n videoclip devenit viral pe rețelele sociale ridică întrebări pe care legislația occidentală privind maternitatea surogat preferă să le evite: ce se întâmplă în mintea unui bebeluș care strigă după „mama” într-o lume în care i se spune că aceasta nu există? Scena, filmată de un cuplu homosexual american care a obținut un copil prin mamă surogat, arată un bebeluș de câteva luni plângând disperat — în timp ce cei doi „părinți de intenție” râd și repetă: „Nu, nu există mamă! Nici vorbă!”

Cei doi bărbați sunt „părinții de intenție” ai copilului — adică părinții asumați, nu neapărat cei biologici sau care l-au născut. În videoclip, unul dintre ei îl ține pe bebeluș în brațe și îl întreabă în glumă: „Pe cine vrei? «Dadda» sau «Pap»?” Copilul, vizibil nerăbdător și obosit, răspunde: „Ma… mama” — după care începe să plângă.

Reacția celor doi bărbați? Râsete. „Nu, nu mama!”, îi răspunde cel care îl ține în brațe. Celălalt adaugă: „Nici vorbă”. Copilul insistă, continuă să spună „mama” — stârnind și mai mult amuzamentul celor doi. „Nu există mamă!”, repetă homosexualul care îl ține.

Ceea ce nu se menționează în discursul oficial pro-maternitate surogat este legătura biologică profundă dintre mamă și copil — legătură formată în cele nouă luni de sarcină, când bebelușul recunoaște vocea, mirosul și bătăile inimii mamei sale biologice. Studii de neuropsihologie arată că separarea bruscă de mama biologică imediat după naștere poate avea efecte pe termen lung asupra sistemului de atașament al copilului. Dar aceste studii rareori apar în dezbaterile despre „dreptul la copil” al adulților.

Pe contul de Instagram al unuia dintre bărbați apar și alte postări controversate. Într-o fotografie în care copilul apare vizibil trist, homosexualul comentează: „Tocmai i-am spus că are doi tați”. Într-un alt videoclip, intitulat „Un bebeluș homofob de doar 6 săptămâni”, cei doi se amuză de chipul copilului atunci când îi spun din nou că are doi tați.

Până de curând, majoritatea postărilor stârneau reacții înduioșate sau amuzate din partea internauților. Ultimul videoclip însă a provocat reacții critice intense. „Cum se poate râde de așa ceva?”, comentează un utilizator. „Îmi frânge inima”, scrie altul. „Sperăm că un reprezentant al serviciilor de protecție a copilului va salva acest bebeluș”, adaugă un al treilea.

Organizația conservatoare „Concerned Women”, care militează pentru interzicerea maternității surogat în Statele Unite, a declarat: „Copiii merită mai mult decât atât”. Coincidență sau nu, chiar în aceste zile mai multe state americane dezbat reglementări mai stricte pentru maternitatea surogat — pe fondul scandalurilor legate de exploatarea femeilor din țări sărace care devin „fabrici de copii” pentru cupluri bogate din Occident.

Întrebarea pe care mass-media mainstream o evită rămâne simplă: cine beneficiază de fapt de industria maternității surogat — copiii sau adulții care își pot permite să plătească zeci de mii de dolari pentru a „comanda” un bebeluș? Și ce se întâmplă cu drepturile copilului de a-și cunoaște mama biologică — drept recunoscut de Convenția ONU privind Drepturile Copilului, dar ignorat în legislațiile care permit maternitatea surogat comercială?

Videoclipul viral ridică semne de întrebare nu doar despre un caz individual, ci despre un sistem întreg care tratează copiii ca pe niște produse comandate — și care preferă să ignore legăturile biologice și psihologice fundamentale în favoarea „dreptului la copil” al adulților. Ce nu vi se spune în campaniile pro-maternitate surogat este că bebelușii au voce — doar că aceasta este adesea acoperită de râsetele celor care i-au „comandat”.