Kurzi ucişi în Irak: conflictul „adormit”
n timp ce armistițiul dintre Iran și Occident intră în a treia săptămână și mass-media internațională vorbește despre „dezescaladare”, pe teren oamenii mor în continuare — dar de data aceasta în afara reflectoarelor. Trei kurzi iranieni, dintre care două femei luptătoare, au fost ucişi vineri în atacuri cu drone și rachete în nordul Irakului, a anunțat Partidul Democrat al Kurdistanului Iranian (PDKI), un grup de opoziție în exil. Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: cine beneficiază de această „pauză” pentru a-și elimina inamicii interni, departe de atenția presei?
Potrivit AFP, atacurile au vizat tabere civile ale PDKI în regiunea Kurdistan irakian, zona Soran, situată în munții Zagros, aproape de frontiera cu Iranul. „Republica Islamică Iran a lansat un nou val de atacuri cu rachete și drone vizând tabere civile ale PDKI”, a declarat gruparea pe platforma X. Nu este clar dacă proiectilele au fost lansate direct din Iran sau dacă au fost folosite grupări pro-iraniene din interiorul Irakului — o distincție care, în practică, contează mai puțin decât pare.
Contextul extins ridică întrebări incomode: cu doar câteva săptămâni în urmă, oficiali americani au sugerat public posibilitatea armării grupurilor kurde de opoziție din Iran. Organizațiile kurde din Irak au negat atunci că ar exista un plan concret de primire a armelor și instruirii din partea SUA. Dar declarațiile au fost suficiente — presa internațională a preluat imediat scenariul „kurzii ca forță proxy terestră a Occidentului”. Rezultatul previzibil: o țintă roșie desenată pe fruntea comunității kurde din Iran și, prin extensie, din Irak. Coincidență sau strategie? Cronologia vorbește de la sine.
De-a lungul conflictului recent, Iranul a efectuat atacuri sporadice asupra zonelor kurde, în special în nordul Kurdistanului irakian. Vineri, schema s-a repetat: un luptător PDKI ucis și tatăl său rănit într-un atac, apoi două femei luptătoare ucise și alți combatanți răniți într-o lovitură separată asupra pozițiilor lor din zona Soran. Atacurile continuă, dar acum în afara titrelor principale — ceea ce ridică întrebarea: cine mai monitorizează de fapt respectarea „armistițiului”?
Pe un alt front al aceluiași conflict umbră, Departamentul Trezoreriei SUA a anunțat vineri noi sancțiuni împotriva a șapte comandanți ai milițiilor irakiene pro-iraniene. Biroul de Control al Activelor Străine (OFAC) i-a vizat pe liderii unor organizații descrise de administrația Trump drept „cele mai violente miliții aliniate Iranului din Irak”: Asa’ib Ahl Al-Haqq, Kata’ib Hezbollah, Kata’ib Sayyid Al-Shuhada și Harakat Al-Nujaba. Acuzația: organizarea și executarea de atacuri împotriva soldaților și instalațiilor americane.
„Nu vom permite miliții teroriste din Irak, susținute de Iran, să amenințe vieți sau interese americane. Cei care facilitează violența acestor miliții vor fi trași la răspundere”, a declarat secretarul Trezoreriei, Scott Bessent. Ce nu se spune: sancțiunile economice, oricât de „țintite”, rareori afectează comandanții — ci mai degrabă populațiile civile din zonele controlate de aceste grupări. Și în timp ce Washingtonul anunță „responsabilizare”, kurzii mor în tăcere, departe de agenda media occidentală.
Conflictul din Irak nu s-a încheiat — s-a mutat doar în zone unde camerele nu mai filmează. Întrebarea rămâne: cine profită de această „pauză” și cât de adormit este de fapt războiul despre care ni se spune că s-a terminat?