Dosarele penale care reînvie primul impeachment al lui Trump

irectoarea Serviciilor Naționale de Informații din SUA, Tulsi Gabbard, a trimis miercuri la Departamentul de Justiție două referiri penale care vizează denunțătorul din spatele primului impeachment al lui Donald Trump (2019) și fostul inspector general al comunității de informații care a validat plângerea — un gest care reînvie una dintre cele mai controversate perioade ale politicii americane recente și ridică întrebări despre ceea ce administrația democrată de atunci a ales să nu investigheze.

Documentele declasificate — ținute secrete peste șapte ani — arată că denunțătorul, identificat în presă drept fostul analist CIA Eric Ciaramella, nu a avut cunoștință directă de convorbirea telefonică dintre Trump și președintele ucrainean Volodymyr Zelenski din 25 iulie 2019, ci s-a bazat pe relatări indirecte de la colegi din Consiliul Național de Securitate. Mai mult, Ciaramella — democrat înregistrat — lucrase anterior la politica ucraineană sub vicepreședintele Joe Biden, inclusiv călătorind cu acesta, și avusese contacte anterioare depunerii plângerii cu personalul democrat din Comitetul de Informații al Camerei Reprezentanților, condus atunci de Adam Schiff.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale din 2019: fostul inspector general al comunității de informații, Michael Atkinson, ar fi deviat de la procedurile standard pentru a accelera plângerea. Potrivit transcripturilor declasificate, Atkinson ar fi modificat formularul de plângere pentru a permite informații de auzite, ar fi ignorat avizul Departamentului de Justiție că plângerea nu se califica drept „preocupare urgentă”, nu ar fi consultat transcrierea efectivă a convorbirii telefonice și s-ar fi bazat pe un set limitat de interviuri — inclusiv unul cu un martor care co-semnase controversatul raport din 2017 al comunității de informații privind ingerința rusă în alegeri și care avea legături cu fostul agent FBI Peter Strzok, figura centrală a anchetei Russiagate.

„Actori din deep state din cadrul comunității de informații au conceput o narațiune falsă care a fost folosită de Congres pentru a uzurpa voința poporului american și a-l destitui pe președintele ales al Statelor Unite”, a declarat Gabbard într-un comunicat. „Inspectorul general Atkinson a eșuat să-și îndeplinească responsabilitatea față de poporul american, punând motivațiile politice deasupra adevărului.”

Cronologia ridică semne de întrebare: transcripturile audierilor lui Atkinson în fața comitetului din 2019 au fost reținute de echipa de apărare a lui Trump în timpul procedurilor de impeachment și de public timp de peste șapte ani. Pachetul declasificat — eliberat de Comitetul Permanent de Informații al Camerei la cererea președintelui Rick Crawford (republican din Arkansas) în urma unui vot din 24 martie — include mărturii în ședințe închise care nu au văzut niciodată lumina zilei.

Scrisoarea de referire a consilierului general al ODNI, obținută de presa americană, citează posibile încălcări ale legii penale federale de către „unul sau mai mulți foști angajați ai comunității de informații”, referindu-se specific la briefing-urile lui Atkinson în fața Congresului din 2019.

Mișcarea survine în contextul în care a doua administrație Trump urmărește agresiv investigații privind abuzurile percepute ale comunității de informații în timpul anchetei Russiagate, contestațiilor electorale din 2020 și ambelor proceduri de impeachment. Adam Schiff, acum senator din California, și alți democrați implicați în impeachment-ul original nu au comentat public evoluțiile recente. Un purtător de cuvânt al Comitetului de Informații al Camerei sub control democrat în 2019 a calificat declasificarea drept „o manevră partizană menită să rescrie istoria”.

Cine beneficiază de redeschiderea acestui dosar? Pe de o parte, administrația Trump obține validare post-factum pentru afirmațiile de „vânătoare de vrăjitoare” din 2019. Pe de altă parte, publicul american află — cu șapte ani întârziere — detalii despre procesul care a condus la primul impeachment al unui președinte american pe motive de politică externă. Întrebarea rămâne: de ce aceste documente au fost clasificate atât de mult timp, și ce alte transcripturi din acea perioadă mai așteaptă să fie dezvăluite?