Curtea Supremă SUA: a doua scurgere majoră în doi ani

n aceeași săptămână în care judecătorul Sonia Sotomayor și-a atacat public colegul Brett Kavanaugh, iar o carte viitoare dezvăluie cum Elena Kagan ar fi țipat atât de tare la Stephen Breyer încât „peretele tremura”, New York Times publică memorii interne ale Curții Supreme despre „shadow docket” — proceduri fără audieri publice. Coincidență? Sau o cultură instituțională care se destramă sub ochii noștri, în timp ce șeful Justiției John Roberts pare incapabil să stopeze hemoragia?

Acesta este al doilea scandal major de scurgeri de informații confidențiale din Curtea Supremă în doi ani. Prima — dezvăluirea premature a deciziei Dobbs v. Jackson (care a anulat dreptul la avort) în mai 2022 — a rămas nesoluționată. Investigația condusă de mareșalii federali, nu de FBI, nu a identificat niciun vinovat. Rezultatul? Cel care a scurs informația a reușit atât să influențeze opinia publică, cât și să scape nepedepsit.

Cronologia care ridică semne de întrebare

Noua scurgere vine imediat după un discurs controversat al judecătorului Ketanji Brown Jackson la Universitatea Yale, în care aceasta a denunțat colegii conservatori pentru decizii „complet iraționale” prin procedura „shadow docket”. La câteva zile distanță, Times publică memorii interne despre exact acest subiect — documente vechi de un deceniu, fără nicio valoare de actualitate, dar cu un potențial imens de a compromite imaginea Curții.

Profesorul de drept Jonathan Turley, autorul cărții „Rage and the Republic: The Unfinished Story of the American Revolution”, subliniază că acest leak nu are scop informativ — e pur malicios. Memoriile dezvăluite arată preocuparea judecătorilor că Agenția pentru Protecția Mediului (EPA) manipula sistemul judiciar, impunând reglementări pe care Curtea le declarase ilegale în Michigan v. EPA, forțând companiile de utilități să cheltuiască miliarde pentru conformare în timpul proceselor.

Cultură instituțională sau sabotaj intern?

Ceea ce mass-media nu subliniază este că Curtea Supremă — singura instituție din Washington care funcționa pe bază de confidențialitate și respect mutual — devine rapid o scenă de lupte interne publice. Sotomayor atacându-l pe Kavanaugh ca pe un elitist deconectat de realitate (pentru care s-a scuzat ulterior), Kagan țipând la Breyer până tremura peretele, Jackson denunțând colegii la Yale — toate în câteva săptămâni.

Roberts, celebru pentru analogia sa din audierea de confirmare — „judecătorii sunt ca arbitrii de baseball, aplică regulile, nu le creează” — se confruntă acum cu o situație în care regulile instituției sale sunt încălcate sistematic. Turley folosește o altă analogie din baseball: cu două strike-uri, trebuie să „protejezi placa” — adică să acționezi decisiv înainte de eliminare.

Cine beneficiază de haos?

Nu există dovezi că aceeași persoană stă în spatele ambelor scurgeri. Dar cronologia și natura atacurilor sugerează o strategie: erodarea încrederii publice în instituția care ar trebui să fie deasupra politicii partidiste. În contextul în care Curtea are o majoritate conservatoare 6-3, iar stânga americană consideră decizii precum anularea Roe v. Wade drept catastrofe constituționale, motivația pentru sabotaj intern devine clară.

Roberts a refuzat să cheme FBI-ul după primul leak, probabil din dorința de a păstra independența judiciară față de ramura executivă. Rezultatul? Zero responsabilitate, zero descurajare. Acum, cu al doilea caz, șeful Justiției se află în fața unei alegeri: fie acceptă că instituția sa este infiltrată și cere o investigație reală, transparentă, condusă de profesioniști — fie asistă pasiv la transformarea Curții Supreme într-o arenă politică ca oricare alta din Washington.

Turley concluzionează: „Cu două strike-uri, Roberts trebuie să protejeze placa.” Altfel, următoarea lovitură va fi eliminarea — nu a sa personală, ci a credibilității instituției pe care o conduce. Și atunci întrebarea devine: cine va arbitra arbitrii, când aceștia nu mai respectă propriile reguli?