CNA închide Realitatea Plus: lege sau cenzură birocratică?

onsiliul Național al Audiovizualului a retras licențele Realitatea Plus și Gold FM pentru nedepunerea dovezii plății unor amenzi — deși ANAF confirmă că datoriile la bugetul de stat au fost achitate. Coincidență legislativă sau instrument juridic care permite închiderea selectivă a vocilor incomode? APADOR-CH cere abrogarea de urgență a articolului din legea audiovizualului care face posibilă această practică.

Conform comunicatului CNA din 7 aprilie 2026, cele două posturi au pierdut dreptul de emisie în baza art. 57 alin. 1 lit. d) din Legea 504/2002 — o prevedere care permite retragerea licenței dacă titularul nu depune la CNA dovada plății unei amenzi în termen de 6 luni. Nu contează dacă amenda a fost plătită efectiv — contează doar dacă hârtia cu dovada a ajuns pe biroul funcționarului.

Ceea ce raportările oficiale nu subliniază: potrivit adresei nr. 74073/1/1.04.2026 a ANAF — Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, publicată pe site-ul realitatea.net, titularul licenței Realitatea Plus „nu figurează cu datorii la bugetul de stat”. Cu alte cuvinte, amenzile au fost plătite. Dar CNA nu a primit dovada — deci televiziunea se închide. Un mecanism care amintește mai degrabă de logica contabilă sovietică decât de un stat de drept funcțional.

Legea care transformă birocrația în armă

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului (APADOR-CH) solicită Parlamentului abrogarea de urgență a prevederii legale care a permis această decizie. Organizația o descrie drept „exagerată și disproporționată”, comparând-o cu aplicarea pedepsei cu moartea pentru că cineva nu a depus la ANAF dovada plății unei amenzi.

Textul legal actual ignoră două probleme fundamentale. În primul rând, permite retragerea licenței nu doar dacă amenda nu e plătită, ci și dacă dovada plății nu ajunge la sediul CNA — o absurditate birocratică care pune formatul hârtiei deasupra realității financiare. În al doilea rând, legea nu ține cont de faptul că amenda poate fi contestată la instanță, iar procedura judiciară poate depăși termenul de 6 luni. Rezultatul: poți pierde licența în timp ce cauza e încă în judecată.

„Astfel de reglementări legale, reminiscențe ale unui autoritarism cu mânecuțe de contabil, nu fac decât să contribuie la îngrădirea libertății de exprimare, prin crearea unui climat de incertitudine, de instabilitate”, subliniază APADOR-CH. Canalele media nu ar trebui reduse la tăcere pentru linia editorială — agreată de unii, detestată de alții — sub pretexte de natură pur birocratică.

Cine beneficiază de ambiguitatea juridică?

Cronologia ridică întrebări. În contextul în care Realitatea Plus s-a remarcat printr-o linie editorială critică față de guvernare și instituțiile statului, aplicarea unei sancțiuni atât de severe pe un motiv formal — nedepunerea unei hârtii — sună mai degrabă a oportunitate juridică decât a necesitate administrativă. CNA devine astfel un ANAF sui generis, cu puterea de a închide canale media fără a verifica efectiv dacă obligațiile financiare au fost îndeplinite.

APADOR-CH propune două variante de remediere. Varianta radicală — abrogarea completă a art. 57 alin. 1 lit. d) din legea audiovizualului, lăsând executarea creanțelor în sarcina organelor fiscale, nu a unui consiliu al audiovizualului. Varianta moderată — modificarea textului astfel încât sancțiunea să vizeze doar neplata efectivă a amenzii (nu nedepunerea dovezii) și să țină cont de suspendarea termenului pe durata contestației la instanță.

Libertatea de exprimare sau libertatea de conformare?

Ceea ce nu se discută în comunicatele oficiale: diferența de tratament între amenzile din circulația rutieră (relativ mici, cu reguli clare) și cele din audiovizual, care pot deveni demolatoare pentru un post TV sau radio. În cazul amenzilor din audiovizual, obligația de plată ar trebui suspendată de drept până la soluționarea definitivă a contestației — altfel, instrumentul devine una de presiune, nu de reglementare.

„Apărarea valorilor democratice nu presupune, ci contravine închiderii, sub orice pretext, a televiziunilor sau posturilor de radio”, conchide APADOR-CH. Folosirea unor mijloace brutale și vădit disproporționate inhibă discutarea deschisă a chestiunilor de interes public, inclusiv a celor care deranjează sau enervează.

Parlamentul poate interveni și poate corecta aberația legislativă. Dar dacă parlamentarii care alcătuiesc majoritatea se află printre cei mai supărați pe aceste canale media, șansele eliminării aberației legislative sunt, din păcate, foarte mici. Spre deloc. Iar dacă se va continua pe acest drum, libertatea de exprimare va fi înlocuită cu „libertatea” de conformare. Vorba aia: libertate să fie, că nu contează de care e.