
China cumpără record de etan american: coincidență sau dependență?
n timp ce atenția publică e concentrată pe războiul din Iran și pe închiderea Strâmtorii Hormuz, China se pregătește să importe în aprilie 2026 un volum record de etan american — 800.000 de tone, cu 60% mai mult decât media lunară obișnuită. Ceea ce mass-media prezintă drept o simplă „ajustare de piață” ascunde o realitate mult mai incomodă: industria chineză de plastic depinde aproape în totalitate de Statele Unite pentru această materie primă strategică, iar Beijing nu are rezerve strategice de etan sau naftă — spre deosebire de cele 1,5 miliarde de barili de petrol stocați.
Conform consultantului chinez JLC, creșterea spectaculoasă a importurilor vine după ce lanțurile de aprovizionare cu naftă și gaz petrolier lichefiat (LPG) din Golful Persic — care asigurau peste 50% din naftă și 40% din LPG-ul Chinei în februarie 2026 — au fost practic întrerupte. Strâmtoarea Hormuz, blocată efectiv de conflict, a forțat producătorii petrochimici chinezi să caute disperați alternative. Și singura alternativă viabilă vine din Texas și Louisiana.
Etanul — un gaz natural lichid folosit pentru producerea etilenei, blocul de bază al industriei materialelor plastice — a devenit brusc o armă geopolitică. Acum un an, imediat după tarifele „Liberation Day” ale lui Trump, s-a discutat intens: cine depinde mai mult de cine? SUA de metalele rare chineze sau China de etanul american? Răspunsul devine acum evident: fără etan american, fabricile chineze de plastic se opresc. Profiturile din producția de etilenă pe bază de etan erau de zece ori mai mari decât cele din naftă la 15 aprilie 2026, potrivit JLC — o diferență care face orice alternativă inutilă din punct de vedere economic.
Shi Linlin, analist JLC, confirmă că etanul american a devenit „alternativa preferată” datorită „aprovizionării stabile și costului redus”. Dar ce nu se spune în rapoartele oficiale: această „preferință” e de fapt o dependență structurală. Noi capacități de producție — unitatea de etan a Wanhua Chemical Group și cracker-ul multi-feed al Sinopec Ineos (Tianjin) — au amplificat cererea chineză tocmai când aprovizionarea din Orientul Mijlociu s-a prăbușit.
Agenția Internațională a Energiei a recunoscut săptămâna trecută că „materiile prime petrochimice arată de departe cele mai imediate efecte ale războiului” și că lanțurile de aprovizionare către Asia au intrat în „dezordine”. Japonia caută deja naftă din SUA și Africa. China, cu 57% din capacitatea sa de etilenă bazată pe naftă (comparativ cu doar 16% pe etan), e expusă maxim.
Cronologia ridică întrebări incomode: criza din Hormuz vine exact înaintea vizitei planificate a lui Donald Trump la Beijing la mijlocul lunii mai 2026, iar energia americană va fi „parte din agendă”, confirmă surse diplomatice. Dacă Xi Jinping ar fi tentat să joace cartea metalelor rare în negocieri, Trump are acum un răspuns simplu: oprirea exporturilor de etan ar paraliza industria chineză de plastic în câteva săptămâni. Cine beneficiază de fapt de această „criză” din Hormuz? Cui îi convine ca China să fie forțată să cumpere american, la prețuri dictate de piața din Houston?
Amber Liu, șefa Asia Petchem Analytics la ICIS, rezumă situația diplomatic: „Perturbarea din jurul Strâmtorii Hormuz a evidențiat cu adevărat cât de expusă e Asia la nafta din Orientul Mijlociu.” Ceea ce nu adaugă: această „expunere” tocmai s-a transformat într-o dependență de Washington. Și asta nu e o coincidență — e o reconfigurare geopolitică a lanțurilor de aprovizionare globale, în care China devine brusc vulnerabilă la deciziile americane într-un domeniu strategic pe care îl credea diversificat.
În timp ce rezervele strategice de petrol ale Chinei sunt impresionante, absența oricăror stocuri de etan sau naftă arată o eroare de planificare strategică — sau, mai interesant, o subestimare a vitezei cu care SUA pot transforma o materie primă industrială într-o pârghie politică. Întrebarea rămâne: cât timp va dura „criza” din Hormuz și cât de convenabilă e ea pentru reshaping-ul echilibrului energetic global?