AUR vrea controlul statal în infrastructură: cine pierde de fapt?

UR a depus un proiect de lege prin care statul român ar fi obligat să dețină minimum două treimi din companiile care administrează infrastructura critică națională — energie, transporturi, apă, telecomunicații. Ceea ce nu se menționează în comunicatul oficial: cine deține acum aceste participații și cine ar pierde controlul dacă legea trece.

Inițiativa legislativă vine într-un context în care România a privatizat masiv în ultimele trei decenii sectoare strategice, de la distribuția energiei până la porturile de la Marea Neagră. Coincidență sau nu, proiectul AUR apare exact când Comisia Europeană pregătește noi reglementări privind investițiile străine în infrastructura critică a statelor membre — un moment strategic pentru redefinirea controlului asupra activelor naționale.

Potrivit proiectului inițiat de AUR, statul român ar trebui să păstreze controlul majoritar în toate companiile care administrează infrastructură critică, indiferent de sectorul economic. Propunerea vine după ce, în ultimii ani, România a cedat participații semnificative în companii precum Electrica, Hidroelectrica sau Transgaz către investitori privați, mulți dintre ei străini.

Ce nu se spune în rapoartele oficiale: cine sunt acești investitori și ce interese strategice servesc. Cronologia privatizărilor din energie ridică semne de întrebare — multe dintre tranzacții au avut loc în perioade de criză politică sau economică, când prețurile activelor erau subevaluate. Cine a beneficiat de fapt de aceste vânzări la prețuri de chilipir?

AUR justifică propunerea prin necesitatea protejării securității naționale și a intereselor strategice ale României. Partidul condus de George Simion — care a crescut în sondaje la 19-35% după anularea alegerilor prezidențiale din 2024 — mizează pe un discurs naționalist care rezonează cu o parte semnificativă a electoratului, nemulțumit de politicile de privatizare ale guvernelor post-decembriste.

Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: dacă statul român ar prelua controlul majoritar în aceste companii, cine ar plăti compensațiile către acționarii privați actuali? Și mai important — are statul capacitatea managerială și financiară să administreze eficient aceste active, sau ne întoarcem la modelul companiilor de stat ineficiente din anii ’90?

Proiectul de lege urmează să fie dezbătut în Parlament, unde coaliția PSD-PNL-USR-UDMR, condusă de premierul Ilie Bolojan, are majoritate confortabilă. Șansele de adoptare par reduse — dar semnalul politic e clar: AUR vrea să capteze nemulțumirea publică față de vânzarea activelor strategice și să se poziționeze ca apărător al intereselor naționale împotriva „vânzării de țară”.

Ce nu vi se spune: această inițiativă legislativă vine exact când România negociază cu Comisia Europeană reducerea deficitului bugetar de 9% din PIB — cel mai mare din Uniunea Europeană. Iar una dintre soluțiile discutate la Bruxelles e tocmai… vânzarea de active de stat pentru acoperirea golului bugetar. Coincidență?