Arabia Saudită cere SUA ridicarea blocadei: cine trage sforile
n timp ce Washington menține blocada navală în Strâmtoarea Hormuz — arteria prin care trece 21% din petrolul mondial — Arabia Saudită face presiuni diplomatice intense pentru ridicarea ei, invocând teama de escaladare iraniană în Bab al-Mandab. Ceea ce nu se spune în comunicatele oficiale: Riadul nu e îngrijorat doar de securitate, ci de propria sa vulnerabilitate economică într-un conflict regional care ar putea transforma Golful Persic într-un cimitir al petrolierelor.
Oficiali saudiți au cerut administrației americane să ridice blocada navală din Strâmtoarea Hormuz și să reia negocierile cu Iranul, potrivit surselor diplomatice. Riadul se teme că Teheranul ar putea riposta prin escaladarea tensiunilor în Bab al-Mandab — strâmtoarea strategică dintre Yemen și Djibouti, prin care trece o altă arteră vitală a comerțului global.
Cronologia ridică întrebări: blocada americană a fost impusă ca răspuns la presupuse provocări iraniene, dar momentul ei coincide cu negocieri eșuate privind acordul nuclear și cu presiuni crescânde ale Washingtonului asupra aliaților din Golf să reducă cooperarea cu Beijingul. Cine beneficiază de fapt de menținerea tensiunilor? Producătorii de armament americani au înregistrat comenzi record din partea monarhiilor arabe în ultimele șase luni.
Arabia Saudită, aflată într-un proces fragil de normalizare cu Iranul mediat de China în 2023, vede blocada ca pe o amenințare directă la stabilitatea regională pe care încearcă să o reconstruiască după anii de conflict proxy în Yemen. Riadul știe din experiență că un Iran încoltit devine imprevizibil — iar instalațiile sale petroliere de la Abqaiq și Khurais, atacate în 2019, rămân ținte vulnerabile.
Strâmtoarea Hormuz, lată de doar 33 de kilometri în punctul cel mai îngust, este punctul de strangulare perfect pentru orice parte care vrea să paralizeze economia globală. Washingtonul susține că blocada e “măsură preventivă”, dar Teheranul a avertizat în repetate rânduri că “dacă Iranul nu poate exporta petrol, nimeni din Golf nu va putea”.
Ce nu se menționează în rapoartele oficiale: Arabia Saudită nu e singura îngrijorată. Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Qatarul — toate dependente de Hormuz pentru export — fac presiuni discrete asupra Washingtonului. Dar doar saudiții au curajeul să vorbească public, probabil pentru că au cel mai mult de pierdut într-o conflagrație regională care ar putea transforma Golful într-o zonă de război.
Între timp, Bab al-Mandab — unde rebelii Houthi din Yemen, susținuți de Iran, au atacat în trecut nave comerciale — rămâne o cutie Pandora. Dacă Teheranul decide să răspundă blocadei prin escaladare acolo, Riadul se va trezi prins între ciocan și nicovală: aliat al Washingtonului, dar vecin al Teheranului.
Coincidență sau nu, China — care a mediat detenta saudito-iraniană — a rămas suspectă de tăcută în această criză. Beijingul importă 43% din petrolul său din Golf și ar avea tot interesul să vadă Strâmtoarea Hormuz deschisă. Dar nuface declarații. De ce? Poate pentru că, în jocul marilor puteri, o criză energetică globală slăbește Occidentul mai mult decât slăbește China.