Fondul Ares pierde 0,68% într-o lună: ce nu vi se spune despre prăbușirea creditului privat

La o zi după ce gigantul Ares Management a anunțat blocarea retragerii a peste jumătate din solicitările de răscumpărare ale investitorilor săi, același fond de credit privat — Ares Strategic Income Fund — a înregistrat cea mai mare pierdere lunară din istoria sa: minus 0,68% în februarie 2026. Coincidență de timing? Sau recunoașterea tardivă a unei realități pe care piața o ignora de luni de zile?

ondul ASIF, care gestionează aproape 23 de miliarde de dolari în active și a fost lansat în decembrie 2022 ca vehicul destinat investitorilor individuali (citește: retail, adică tu și cu mine), a pierdut 0,68% doar în februarie, conform calculelor Bloomberg pe baza documentelor de reglementare. Dacă adăugăm și pierderea mică din ianuarie, fondul e în minus 0,7% de la începutul anului.

Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: februarie a fost cea mai proastă lună pentru piața împrumuturilor leverage de la septembrie 2022 încoace. Și Ares nu e singur. Chiar în weekend, Blackstone — cel mai mare fond de credit privat din lume — a raportat prima sa pierdere lunară din 2022. Brusc, toți giganții industriei se trezesc că trebuie să remarce activele de la „mit” la „piață”. Procesul ăsta, evident, va dura luni de zile. Dar cine are atâta răbdare când vrea banii înapoi?

Ares — denumit, nu fără ironie, după zeul grec al războiului — susține că declinul reflectă vânzările masive de pe piețele publice de datorie, pe care le folosește pentru a atribui prețuri activelor sale, nu pierderi pe investiții specifice. Dar dacă investițiile lor în software sunt măcar pe departe în aceeași ligă cu ale altor fonduri… atenție la ce urmează.

Fondul a fost lansat oficial pe platforma de wealth management a Ares în aprilie 2023, ca parte a unei strategii de extindere către investitorii individuali. Traducere: să aducă bani proaspeți de la retail, exact când piața de credit privat ajunsese la 1,8 trilioane de dolari — o sumă care ridică semne de întrebare despre cine, de fapt, validează aceste evaluări.

Blackstone, Ares și „povestea oficială” despre pierderi

Blackstone a atribuit propria sa performanță slabă din februarie „spread-urilor mai largi pe piețele publice și private” și „pierderilor nerealizate pe nume individuale”. Ambele fonduri depășesc încă piața împrumuturilor leverage, care a livrat randamente de minus 0,82% în februarie și minus 1,08% de la începutul anului, conform indicelui S&P UBS Leveraged Loan. Dar cât va dura supraperformanța asta dacă presiunea de a recunoaște adevărul despre fluxurile de numerar — într-o lume perturbată de inteligența artificială și în pragul unei posibile recesiuni stagflationiste — devine insurmontabilă?

UBS estimează că ratele de default în spațiul creditului privat ar putea ajunge la 15%. Cincisprezece la sută. Gândește-te ce înseamnă asta pentru fonduri care au promis randamente de peste 10% anual și care acum blochează retrageri.

Ares a anunțat că va limita retragerile la 5% din activele nete ale fondului, după ce investitorii au cerut să retragă 11,2%. Cu alte cuvinte, mai bine de jumătate din cererile de răscumpărare au fost „gate-uite” — termen tehnic pentru „banii tăi rămân blocați aici”. Într-o scrisoare către investitori, Ares a subliniat că fondul a livrat randamente anuale de 10,6% de la înființare până la sfârșitul lui ianuarie și că dividendele sunt confirmate până în iunie. Dar ceea ce a atras cu adevărat atenția: fondul a pre-blocat și viitoarele răscumpărări, indicând că va permite maximum 5% retragerile și în trimestrul următor, deși „bank run-ul” cumulat depășește deja 10%.

Blankfein avertizează: „Se acumulează lemne uscate”

Lloyd Blankfein, fostul CEO al Goldman Sachs — cel care a navigat criza financiară din 2008 vânzând simultan obligațiuni subprime unor investitori și modalități de a le shorta altora — a emis un avertisment care sună a profeție auto-împlinită: acumularea de active private nevândute pe bilanțurile investitorilor este un semnal că unele ar putea fi supraevaluate. Și o scânteie ar putea declanșa o depreciere generalizată.

„La un moment dat, trebuie să existe o funcție de forțare sau o zi a judecății care te obligă să te confrunți cu ceea ce valorează cu adevărat bilanțul tău”, a spus Blankfein într-un interviu pentru Bloomberg Television. „Analogia pe care îmi place să o dau este că acumulezi lemne uscate pe podeaua pădurii și, în cele din urmă, va veni o scânteie. Dar cu cât intervalul dintre scântei este mai lung, cu atât se acumulează mai mult.”

Blankfein a exprimat, de asemenea, îngrijorări cu privire la creșterea creditului privat în portofoliile investitorilor individuali. „Când pierzi bani pentru consumatorii individuali — adică contribuabili și cetățeni — oamenii din guvern devin foarte, foarte supărați”, a spus el la începutul lunii martie. Traducere: când piața de credit privat va imploda, nu va fi o chestiune doar de Wall Street. Va deveni politică.

Blackstone reușește să vândă 450 milioane $ în CLO-uri — cine cumpără?

Și totuși, în ciuda panicii, mai există „greater fools” pe piață. Blackstone a reușit să reîmpacheteze împrumuturile sale ca obligațiuni și să găsească o nouă serie de investitori. Bloomberg raportează că nu doar a reușit să acopere o gaură de 400 de milioane de dolari, ci chiar a mărit oferta de collateralized loan obligation (CLO) la 450 de milioane. Porțiunea cea mai mare, cu rating AAA, a fost vândută investitorilor cu o primă de 1,28 puncte procentuale peste un benchmark cu rată de dobândă flotantă — similar cu CLO-urile anterioare emise de BCRED.

Creșterea dimensiunii ofertei — de către firma care, cu câteva săptămâni în urmă, și-a „încurajat” angajații să finanțeze deficitul de răscumpărare din același fond — indică faptul că, în ciuda preocupărilor legate de riscurile din creditul privat, investitorii instituționali sunt încă fericiți să investească în tranzacții susținute de pool-uri de astfel de împrumuturi, convinși că s-a atins un fund. Sau poate nu.

Ceea ce nu se spune: cine sunt acești investitori instituționali dispuși să cumpere acum? Fonduri de pensii? Asigurători? Și ce vor face când următoarea scânteie va aprinde lemnele uscate despre care vorbea Blankfein?

Ce urmează: un „fire sale” sau o zi de judecată amânată?

Blankfein sugerează că probabilitatea unei explozii mai mari a crescut odată cu durata timpului scurs de la crizele anterioare. Și dacă privești cronologia — 2008, apoi o pauză de aproape două decenii de bani ieftini, acum perturbări AI, inflație persistentă, recesiune stagflationistă la orizont — întrebarea nu mai e „dacă”, ci „când”.

Blue Owl, un alt jucător major, a început deja un „firesale” discret în creditul privat. Poate ar trebui să numim ce vine next exact așa: un fire sale generalizat. În care caz, nu-ți face griji, Lloyd: a și început.